Îngerul alb

    Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.” (Psalmii 91:1,2)

    Am hotărât ca, înainte de a veni iarna, să mai urcăm o dată în munţii Bucegi. Am pornit foarte târziu, dar am socotit că la întoarcere vom coborî cu telecabina, de aceea nu ne-am grăbit. Am admirat tot ce am întâlnit pe drum. Parcă totul te invita să priveşti şi să-L lauzi pe Creator.

    Drumul a fost lung, abrupt şi dificil. Când am ajuns în vârf, ultima telecabină coborâse deja. Ca să înnoptăm acolo, nu era posibil, aşa că singura opţiune rămasă era să coborâm pe jos.

    Ne-am odihnit puţin, am mâncat, am făcut câteva fotografii, dar între timp soarele a apus… Peste puţin timp urma să se întunece şi cum puteam găsi cărarea fără lanternă – pentru că am plecat în mare grabă şi am uitat să o luăm. Ne-am gândit că sunt prăpăstii… Cum vom ajunge cu siguranţă jos în vale? Asta ne frământa.

    Ne-am rugat ca Părintele nostru să ne călăuzească şi să ne păzească.

    S-a întunecat… Abia vedeam cărarea… Înaintam foarte încet… Trebuia să fim atenţi la fiecare pas… Am observat că ceva se apropia de noi şi apoi am constatat cu bucurie că bunul nostru Păstor ne-a trimis o călăuză. Era un câine alb – un „înger alb”. Îl puteam vedea în întuneric cum mergea în faţa noastră, neabătându-se de la cărare.

    Foarte târziu, dar în siguranţă, am coborât în vale. Când am ajuns la maşină, am vrut să o răsplătim pe „călăuza” noastră, dar ea a dispărut în întuneric. Degeaba o strigam, degeaba o chemam. Şi-a îndeplinit misiunea, apoi a dispărut.

    Dumnezeu şi de data aceasta Şi-a ţinut promisiunea din Psalmii 91:11,15: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. […] Fiindcă Mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.”

    Binecuvântat să fie Domnul, care, pentru noi, este Dumnezeul izbăvirilor (Psalmii 68:19,20). El poate fi la fel şi pentru tine. Cere-I ajutorul şi va fi întotdeauna binevoitor să asculte rugăciunea ta.

    Marta Bota, Braşov, Transilvania de Sud

    Judith Couchman
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentMireasmă de viață
    Articolul următorVindecarea unei inimi zdrobite