Avertizarea „îngerului păzitor”

    Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. (Psalmii 23:4)

    Într-o sâmbătă seara, am ieşit să mă plimb puţin, de una singură în jurul casei unde locuiam, în Canada.
    După câteva sute de metri de casă, am ajuns în faţa unei benzinării. Dintr-odată văd că o maşină frumoasă se opreşte în faţa mea. Cineva bate la geam să mă uit. Prima dată, n-am vrut să mă opresc, dar văd că insistă. Atunci îmi scot o cască din urechi şi ascult să văd ce vrea domnul respectiv. Era foarte elegant îmbrăcat şi arăta bine. Avea în jur de 40 de ani.

    Primul lucru care m-a întrebat a fost dacă sunt de origine maghiară. Mirată, nu ştiam ce să-i răspund, pentru că, de fapt, sunt de origine maghiară. Apoi, fără să spun ceva, m-a întrebat dacă sunt din Rusia. Până la urmă a spus, „oricum de undeva din Europa eşti”.

    Eu doar ascultam. Chiar nu ştiam ce şi dacă să răspund. A început să-mi spună că el face parte dintr-o familie regală şi că părinţii lui au fost ucişi pe stradă, de către infractori. Apoi mi se adresează: „Nu crezi că dacă părinţii mei au fost ucişi aşa, asta i se poate întâmpla oricui?” Atunci am răspuns şi eu afirmativ.

    După aceea, aşa dintr-odată, mă invită să ies cu el la cină. Era în jurul orei 19:30. Eu am fost şocată. Răspunsul meu a fost negativ, cu siguranţă. I-am spus că eu nu ies cu necunoscuţi, şi în al doilea rând sunt doar un copil şi nu are dreptul să se lege de mine. El îmi răspunde: „Nu eşti un copil, ai 23 de ani!” Eu am rămas fără cuvinte, pentru că, de fapt, aceasta era chiar vârsta mea. L-am lăsat şi am plecat în grabă. Nu vă spun cât de lung mi s-a părut drumul până acasă, chiar dacă eram la doar 500-600 de metri depărtare.

    În alergarea mea, mă rugam neîncetat ca Domnul să mă păzească şi să mă ajute să ajung cu bine acasă. Tremuram de frică, plângeam. Eu nu-l văzusem niciodată pe acel domn, şi el ştia atâtea despre mine.

    Ajunsă acasă, I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-a ajutat şi m-a ocrotit. De atunci, am promis că nu voi mai ieşi singură la plimbare, oricât aş simţi nevoia.

    Dragele mele surori tinere, am învăţat o lecţie: să nu credem că nouă niciodată nu ni se poate întâmpla ceva. Am luat această experienţă ca o avertizare din partea Domnului. Cred că El a trimis un înger să mă avertizeze că nu este bine să umblu de una singură.

    Domnul să fie lăudat că El este bun şi îndurarea Lui ţine în veci.

    Emese Kun, Toronto, Canada

    Judith Couchman
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedent„Glorioasa dezamăgire”
    Articolul următorPrivește la Hristos