Focul trosnea în mijlocul pădurii înghețate. Dintr-odată, liniștea a fost spartă de lătrături. Câinii goneau o căprioară prin zăpada mare. Era epuizată. Fiecare pas părea prea greu. Când a ajuns în luminiș, a ridicat capul și i-a văzut pe oameni, focul, cercul format în jurul lui. Atunci a făcut ceva neașteptat: n-a fugit. A ales să se apropie. S-a strecurat printre oameni și s-a oprit lângă foc. A ales protecția, nu lupta pierdută.
Oamenii au alungat câinii, iar căprioara a fost salvată. Și noi suntem urmăriți uneori de frici, presiuni sau gânduri care ne obosesc. Isus ne spune clar: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28). Când simțim că nu mai putem, cea mai bună alegere este să ne apropiem de Isus. La El găsim ajutor, liniște și siguranță.
