Ridică-ți ochii împrejur și privește: toți se strâng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe și fiicele tale sunt purtate pe brațe.
Isaia 60:4
Nurcile sunt crescute pentru blana lor în ferme de nurci. Pentru a obține blăni de cea mai bună calitate, fermierii trebuie să acorde cea mai bună îngrijire animalelor. Sunt bine hrănite, cuștile și țarcurile lor sunt foarte curate și se caută să fie cât mai bine dispuse cu putință.
Sunt unii care susțin că creșterea animalelor sălbatice în condiții de captivitate este un lucru rău. Un grup de astfel de oameni au invadat în urmă cu câțiva ani o fermă de nurci din Essex, Anglia. Mascați, aceștia au dărâmat gardurile și au lăsat toate nurcile să fugă. Ei credeau că fac un bine nurcilor lăsându-le să fugă.
S-a întâmplat însă că toate nurcile au venit înapoi a doua zi ca să mănânce; se aliniară în fața vaselor în care primeau hrana, așteptând să fie hrănite ca de obicei! N-au fost deranjate deloc atunci când au fost mânate înapoi în țarcurile și cuștile lor ce fuseseră reparate între timp.
Știți, nurcile sălbatice trebuie să muncească mult mai din greu pentru hrană și trebuie să-și facă singure rost de adăposturi pentru noapte, care nu întotdeauna sunt calde și uscate. Uneori nurcile aflate în libertate petrec zile întregi fără să găsească nimic de mâncare. A fi liber și neîngrădit nu este deloc ceea ce se crede de obicei.
Uneori oamenii doresc să fie liberi și neîngrădiți și consideră că a fi creștin e ca și cum ai fi într-o cușcă – nu mai ești liber să faci ce vrei. Așa că ei dărâmă zidurile și gardurile pe care Domnul le-a construit în jurul nostru pentru a ne apăra de primejdii și devin liberi și neîngrădiți. Textul de astăzi este o făgăduință pentru tați și mame: chiar dacă copiii lor vor dori să trăiască pe cont propriu pentru un timp, Isus continuă să-i cheme și ei se vor întoarce acasă la Isus când vor fi singuri și însetați de dragoste.
