Până nu încep să tremure paznicii casei și să se încovoaie cele tari; până nu se opresc cei ce macină, căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre.
Eclesiastul 12:3
Se crede în general că în capitolul 12, autorul Eclesiastului făcea referire la vârsta înaintată. „Cei tari” sunt mușchii. „Cei ce macină” sunt dinții, care se împuținează pentru că au căzut odată cu vârsta. „Cei ce se uită pe ferestre” sunt ochii. Poți să citești și celelalte versete pentru a deduce înțelesul fiecărei expresii.
Să ne oprim la dinți. Știi că ar trebui să te speli pe dinți în fiecare zi. Știi că nu ar trebui să mănânci multe dulciuri sau să mesteci gumă de mestecat cu zahăr, pentru că astfel de lucruri strică dinții. Însă de obicei nu ne place să ne aducem aminte de aceste lucruri până când nu încep să ne cadă dinții. Apoi, subit, am vrea să fi ascultat de mamele și tații noștri care ne spuneau să ne spălăm des pe dinți.
Elefanții, pe de altă parte, au o altă problemă. Ei mănâncă ramuri de copaci, o dietă care solicită dinții și în scurt timp, dinții lor cad. Dar aceste animale au capacitatea de a înlocui dinții căzuți, așa cum nici omul și nici alte animale nu pot. Ai putea să crezi că e o rezolvare excelentă, dar și aceasta are limite. Elefantul poate să producă doar 6 perechi de dinți. După ce animalul își uzează și ultimul set de dinți, va muri de foame. Acesta e sfârșitul natural al nobilului elefant – când cei ce macină se opresc.
Pe lângă hrana noastră fizică și nevoia de a ne menține dinții în bunăstare pentru ca să putem fi sănătoși, noi avem nevoie și de hrană spirituală. E plăcut să iei o idee mai profundă și să o „mesteci” până îi prinzi înțelesul deplin. Exact acest lucru l-a făcut „Propovăduitorul” atunci când a scris cartea Eclesiastul. Când toate eforturile lui de a înțelege s-au încheiat, el a ajuns la o concluzie finală: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12:13).
