Deci, cine știe să facă bine și nu face, săvârșește un păcat!
Iacov 4:17
De obicei, ne imaginăm o haită de lupi atacând un alt animal lipsit de apărare. Ceea ce poate că nu știți este că există comportamente importante care preced atacul – comportamente ale lupilor și ale prăzii.
Mai întâi, lupii tind să urmărească animalele bolnave, slăbite și bătrâne ale turmei. Acest lucru este oarecum spre lauda lupilor, pentru că în felul acesta ei ajută la menținerea vigorii și sănătății turmei pe care o curăță de rebuturi. Dar există comportamente subtile și din partea prăzii care ajută lupii să le ucidă, comportamente care, dacă sunt schimbate, îi fac pe lupi să ignore prada și să caute de mâncare în altă parte.
Odată, o haită de lupi a fost observată hăituind trei bivoli în Alberta, Canada. Doi dintre bivoli erau sănătoși; al treilea era bolnav. Toți trei stăteau liniștiți pe iarbă, rumegând. De îndată ce simțiră prezența lupilor, cei doi bivoli sănătoși rămaseră pe loc, ignorând haita; în schimb, bivolul bolnav deveni nervos, se ridică și-și găsi sfârșitul. Ceilalți doi nici măcar nu au fost deranjați.
Un alt semnal pe care victima îl dă este fuga. De exemplu, dacă o haită de lupi atacă un elan, cea mai bună șansă de supraviețuire a elanului este să se mențină pe poziție, refuzând să fugă, și poate chiar să facă câțiva pași către lupi. Se pare că acesta este un semn că prada este prea sănătoasă pentru a fi ucisă. De asemenea, se pare că lupii preferă să atace atunci când victima fuge de ei. Dacă elanul fuge, este aproape sigur că va fi prins și ucis.
De nimic nu se bucură Satana mai mult decât să ne înspăimânte și să ne facă să credem că nu mai avem nici o șansă. Iar dacă legătura noastră cu Isus nu e cât mai sănătoasă posibil, atunci devenim o țintă perfectă pentru el. Dar atunci când depindem de Isus și păstrăm în siguranță legătura noastră cu El, putem privi diavolul în ochi și-l vom vedea cum fuge plin de teamă.
