Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia Ta până la nori.
Psalmii 36:5
Când eram copil mic, familia mea se ocupa cu cultivarea bumbacului. După ce era cules, uneori era pus în grămezi mari pe terasa bunicului meu. Îmi amintesc că mă distram nemaipomenit când tatăl sau unchiul meu mă lua sus și mă arunca pe grămada de bumbac. Mă afundam topit de plăcere în materialul acela atât de moale și mă rugam de toți să mă arunce încă o dată. Bănuiesc că așa se explică de ce îmi plăcea așa de mult să stau culcat pe spate și să privesc la norii pufoși, gândindu-mă ce distracție ar fi să sari de pe un nor pe altul, ca și cum ar fi niște grămezi mari de bumbac moale.
Acum, când zbor cu avionul și privesc în jos spre acei nori, simt aceeași dorință. Nu ar fi nemaipomenit să sar din avion și să aterizez în mijlocul unuia dintre acei munți de puf? Ei bine, ar fi o nebunie din partea mea să fac așa ceva, nu crezi? Însă am auzit de un om care a făcut cum am spus, a supraviețuit și a povestit întâmplarea. De fapt, el nu a intenționat să sară și nici nu a sărit așa cum mi-am dorit întotdeauna. El era un pilot de avion și a trebuit să se catapulteze de la mare înălțime pentru că avionul a avut o defecțiune. El avea o parașută care era reglată să se deschidă automat după ce ajunge la o anumită altitudine. Era în cădere liberă, dar înainte de a ajunge la altitudinea respectivă s-a întâmplat să cadă peste unul din acei nori mari și pufoși numiți de meteorologi cumulonimbus.
Interiorul unui cumulonimbus este un loc deosebit de periculos. Avioanele pot fi dezmembrate ca niște jucării dacă intră în acești nori. Piloții ocolesc cumulonimbușii cu orice preț. Aerul urcă și coboară cu viteze mari iar fulgerele și tunetele se succed aproape fără întrerupere. Pilotul s-a pomenit exact în mijlocul unui astfel de nor. A fost aruncat încoace și încolo, ca o boabă de porumb într-un aparat de făcut popcorn. În sfârșit, a trecut căzând în jos prin porțiunea cea mai palpitantă și a ajuns la altitudinea la care parașuta i s-a deschis. A aterizat cu bine și a scris despre ce i s-a întâmplat ca oricine să poată citi. Acest om știe cu siguranță că îndurarea Domnului este mare.
* Pilotul din întâmplarea de mai sus s-a numit William Henry Rankin. El a trăit între anii 1920 – 2009, iar experiența miraculoasă prin care a trecut a avut loc pe 26 iulie 1959. Ulterior, a povestit experiența aceasta în cartea The Man Who Rode the Thunder (Omul care a călărit tunetul – traducere literală, cartea nefiind tradusă în limba română).
