Care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului și ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?
Iov 35:11
Deși animalele nu folosesc cuvinte, ele pot comunica cu noi. Nici un câine n-a spus vreodată: „Vreau să ies afară. Te rog, deschide-mi ușa!” Dar el se folosește de acțiunile lui ca să-și exprime dorințele și nu e nici o îndoială în mintea cuiva că atunci când un câine scâncește, își necăjește stăpânul, aleargă la ușă și o zgârie, vrea să meargă afară.
Capacitatea unui animal de a înțelege gesturi subtile, tonuri ale vocii și atitudini ale oamenilor, este chiar mai evidentă. Nu știu dacă ai văzut vreodată un câine care știe să numere, dar un prieten de-al meu avea un pudel care lătra răspunsuri la probleme cu adunări și scăderi, fără să facă nici o greșeală. De fapt, câinele nu știe nici un fel de aritmetică. Dar se uita intens la fața stăpânului și se pare că citea un semn de care nici chiar stăpânul nu-și dădea seama, care îi spunea că a lătrat destul.
Câteodată, un animal reacționează la un semnal care îi este transmis inconștient. O cățea, care aparținea naturalistului Konrad Lorenz, știa când un oaspete începea să-l enerveze pe stăpânul ei. Când își dădea seama de acest lucru, pășea în spatele persoanei inoportune și îl mușca blând, dar ferm. Nu se știe cum cunoștea câinele pe cine să muște, fiind sub masă și neputând vedea fețele și gesturile.
Nu am nici cea mai vagă idee cum are loc această comunicare. Dar cred că putem stabili legături între noi și animalele sălbatice și de casă, care să le permită să înțeleagă lucruri despre noi, pe care noi înșine nu le știm, ceea ce ne va permite să comunicăm mai bine cu ele.
Cred că Adam și Eva aveau acest tip de contact cu animalele din grădină. Și unul dintre lucrurile pe care le aștept cu nerăbdare pe Noul Pământ este capacitatea de a afla de la animale despre viețile lor. Sunt atât de multe lucruri pe care le putem învăța de la ele…
