Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine.
Isaia 60:1
O călătorie în Noua Anglie în octombrie este ca un veşnic şi splendid apus de soare. Covoare nesfârșite de roşu, portocaliu şi galben acoperă peisajul pretutindeni. Este o experienţă pe care cineva trebuie să o aibă singur; ea nu poate fi descrisă fidel prin cuvinte.
În timpul excursiei de două zile, în octombrie, prin patru dintre statele Noii Anglii, împreună cu un prieten, am vorbit despre cer, care ne era adus în minte de această priveliște minunată din jurul nostru. Erau lecţii în culori pretutindeni în jurul nostru.
Unul dintre cei mai frumoşi copaci pe care i-am văzut era un uriaş arţar, aflat în colţul unui mare şi vechi cimitir. Stând acolo, am observat că una dintre pietrele de mormânt avea pe ea o cruce, care semnifica moartea lui Hristos, care ne dă speranţă în înviere. Privind la aceste frunze strălucitoare care, cu toată frumuseţea lor, vorbeau despre moarte, am fost mişcat de simbolismul noii vieţi pe care o promitea crucea.
Prietenul meu, care era fotograf, se bucura de paradisul culorii. Tot timpul căuta o privelişte pentru un cadru cu un copac cu adevărat pitoresc complet îmbrăcat în hainele toamnei. Dar după un timp, ne-am dat seama amândoi de un lucru. Se părea că, de fiecare dată când vedeam la distanţă un copac promiţător, acesta avea lângă el ori o cocioabă veche, ori un șopron stricat sau o grămadă de gunoi care să strice frumuseţea. Acest lucru a continuat să ne enerveze, până când am descoperit lecţia pe care trebuia s-o învăţăm.
Nici o sumă de bani nu poate produce frumuseţea unuia dintre aceşti copaci, dar toată frumuseţea posibilă este produsă în mijlocul marii sărăcii şi a cicatricelor urâte ale distrugerii. Astfel este frumuseţea caracterului lui Isus, relevată în viaţa unei persoane salvată dintr-o viaţă de mizerie şi în contrast cu cicatricele urâte ale păcatului. Indiferent de cât de nevaloroşi ne simţim sau cât de săraci suntem sau cât de banali credem că suntem, frumuseţea spectaculoasă a slavei cereşti este a noastră, dacă o cerem şi pe care nici un milion de dolari n-o poate cumpăra.
