Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
Psalmul 119:35
Frumosul Camberwell este un fluture din Insulele britanice. Când e omidă, îi plac frunzele de mesteacăn şi nu mănâncă nimic altceva. Dar când vine timpul să intre în faza de crisalidă, părăseşte mesteacănul şi, lucru foarte interesant, găseşte un alt copac, mai departe, în care să-şi petreacă faza de odihnă înainte ca să iasă din gogoaşă ca un adult Frumos Camberwell.
Conform specificului lor, omizile cad din copac când vine timpul şi merg în linie dreaptă cu viteza de aproape 1m/minut. Această viteză este foarte mare pentru o omidă. Studiindu-le, un cercetător a observat că, indiferent în ce direcţie începeau să se târască, ele întotdeauna mergeau drept, cam 100m. Apoi, ajunse într-un punct, începeau să meargă mai încet, se întorceau şi se îndreptau spre cel mai apropiat copac, indiferent de specie. După câteva zile petrecute în copaci, se transformau în crisalide, atârnând.
Omul de ştiinţă a fost curios să ştie cum puteau călători omizile în linie dreaptă. Acest lucru poate părea simplu pentru noi. Dar gândiţi-vă că omizile sunt foarte mici faţă de terenul din jurul lor şi distanţa parcursă de ele ar fi ca și cum ar parcuge omul 3 km în linie dreaptă, fără să ne orientăm cu o busolă.
Răspunsul a venit într-o zi înnorată şi întunecoasă. În acea zi, omul de ştiinţă a observat că atunci când omizile au căzut din copac, n-au mai mers în linie dreaptă. În schimb, umblau aiurea fără ţintă, înainte şi înapoi. Dar a ieşit soarele şi, deodată, omizile au reuşit să meargă drept. Astfel, s-a descoperit că omizile călătoresc în linie dreaptă folosind soarele ca busolă. În acest mod, ele îşi află ţinta şi pot să treacă în stadiul de somn, din care se transformă în Frumoşi Camberwell.
Fără o cărare clară, oamenii nu ştiu ce li se cere. Dar când lumina dragostei lui Dumnezeu străluceşte pentru ei pe calea legii Sale, ei îşi pot găsi direcţia cea bună.
