Lărgeşti drumul sub paşii mei şi picioarele mele nu se clatină.
2 Samuel 22:37
În loc să aibă copite fin ascuţite asemeni cerbului, cu care este rudă, caribul are copite larg despicate care se întind pentru a face o suprafaţă de 10 cm pe 18 cm. Acest lucru este necesar pentru ca animalul cu o greutate de 90 kg să poată alerga prin zăpadă sau prin mlaştini, vara, unde animale cu copite mai compacte s-ar scufunda.
Caribul nu este singurul animal cu încălţări de iarnă, desigur. Cel mai renumit este iepurele polar, din pădurile nordice. Când se apropie iarna, nu numai că blana iepurelui se face albă, dar pe picioarele sale din spate creşte un păr gros şi aspru. Pentru acest motiv, el este deseori numit „iepurele cu încălţări de iarnă”. Un iepure polar poate alerga pe zăpadă cu 50 km/h. El poate face o săritură de 3,5 m.
Copitele ascuţite ale cerbului sunt exact ce-i trebuie pentru a trece prin tufele încurcate din pădurile şi desişurile în care locuieşte. Cerbul se mişcă în sus şi în jos ca să intre direct în tufă, reducând astfel pericolul de a fi încurcat în acele plante.
Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi rămână încălţările în noroi şi, astfel, să nu poţi să-ţi scoţi picioarele afară? Elefantul are un picior special, care îl ajută să meargă prin noroi fără să rămână acolo. Când greutatea animalului este aşezată pe un picior, acesta se extinde, formând o suprafaţă mai mare şi distribuind greutatea corpului pe o suprafaţă mai mare. Dar când piciorul se ridică, se îngustează şi, dacă elefantul merge prin mocirlă, poate fi ridicat fără să rămână acolo. Picioarele unui elefant sunt, de asemenea, speciale încât se adaptează suprafeţei pe care merg.
Dumnezeu a dat acestor animale picioare speciale ca să călătorească pe un teren care altfel ar fi dificil, dacă nu imposibil pentru ele. Aşa că el pregăteşte spiritual pe copiii săi să meargă pe teren periculos, care altfel i-ar face să alunece.
