Cei nenorociţi şi cei lipsiţi caută apă şi nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
Isaia 41:17
Cât de departe ai fi mers dacă ai fi vrut să bei apă chiar acum? Probabil că eşti acasă şi n-ai nevoie să mergi mai departe de cel mai apropiat robinet. Dar să presupunem că ar trebui să traversezi oraşul sau să mergi câțiva km până la cea mai apropiată sursă de apă. Cu siguranţă că ai simţi că a obţine o gură de apă este cu adevărat o problemă, dar ai face acest lucru, pentru că nu poţi trăi mult fără apă.
Cocoşul de nisip din Africa şi Asia de sud trăieşte în astfel de zone aride, unde trebuie uneori să călătorească 150 km pentru o gură de apă dimineața. Apoi, după cincizeci de minute de odihnă, el zboară înapoi, spre casă. Şi lucru şi mai uimitor, pasărea va repeta călătoria, pentru a bea din nou, seara. Ce mod de viață! Dar acest lucru arată doar cât de importantă este apa pentru susţinerea vieţii.
Cocoşii de nisip arată cumva asemănător cu cocoşii de munte, de unde le vine şi numele, dar de fapt sunt rude cu porumbeii şi turturelele. Ei zboară foarte repede şi sunt consideraţi trofee bune pentru vânătorii din partea de lume în care trăiesc. Sunt păsări extrem de precaute, până acolo încât, când stolul se apropie de apă, aterizează la câteva sute de metri de ea şi privesc liniştit până la zece minute înainte să continue să se apropie de marginea apei. Când ajung la apă, se reped şi par să absoarbă cu lăcomie lichidul, chiar îmbulzindu-se, când şi când, în nerăbdarea lor de a profita de substanţa dătătoare de viaţă. După ce au băut toată apa pe care o pot duce, ei se odihnesc câteva minute, apoi decolează spre casă, ciripind constant, în timp ce zboară împreună.
Dumnezeu a promis să ofere poporului Său credincios apă în vreme de nevoie, când vor striga către El. Şi El oferă şi apa zilnică pentru creaturile mâinii Sale, care trebuie să depindă totdeauna de El. „Tu faci să țâșnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi. Tu adapi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.” (Psalmul 104:10,11).
