Tu ești cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
Psalmii 45:2
Aveam niște musafiri care veniseră la noi să stea câteva zile. Era sâmbătă dimineața. Cu toții ne-am trezit, am pregătit masa și am mâncat, iar acum ne pregăteam să plecăm la biserică; care mai de care își vedea de ale lui.
La un moment dat, zăresc una dintre doamne care, în fața unei oglinzi, se chinuia, la propriu, să-și îndrepte părul.
Nu mă înțelege greșit, nu consider că e un păcat sau mai știu eu ce faptă incorectă, însă m-am gândit la un lucru: „Atât de mult timp acordăm lucrurilor care sunt de o importanță atât de mică și atât de puțin timp acordăm lucrurilor care sunt cu adevărat importante!”
Știm că „cei care au trăit în zilele lui Noe și Avraam semănau mai mult cu îngerii, ca formă, farmec și tărie. Însă fiecare generație ce urma era tot mai slabă” (Spiritual Gifts 1:69), dar asta nu ne face să lăsăm lucrurile așa cum sunt ele (sau cel mult, să ajutăm acolo unde este o problemă), cum Dumnezeu a îngăduit să ne naștem.
De asemenea, știm că în trecut unele lucruri le-am făcut greșit, iar acum încercăm să le reparăm (cum am întâlnit cândva o domnișoară care mi-a zis: „Să nu te sperii, într-o zi de euforie, m-am dus și mi-am tatuat un fluture, dar să știi că acum strâng bani ca să-l scot”). Dar chiar și așa, asigură-te că faci mai bine, și nu mai rău decât înainte.
Explorează viața, însă oricând cere un sfat celor care au trecut demult de astfel de lucruri… Asta nu te face „neștiutor”, ci „înțelept”, nu te „umilește”, ci te „învață”; iar un adult/bătrân știe asta.
„Cine nu are un bătrân să-și cumpere.”
Provocare: Fii gata de Sabat înainte cu o oră de apusul soarelui sau de a pleca spre biserică. Pune preț pe pregătirile cu adevărat importante – adică inima.
