Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Ioan 14:27
Imaginează-ți că te afli la poalele unui munte, pe o pajiște liniștită, neexplorată. Tu ești așezat pe un scaun confortabil cu privirea spre deschiderea câmpiei nuanțate în verde, care în zare se întrepătrunde cu cerul albastru, parcă lucind ca un cristal. Liniștea verii este valul care stă în văzduh asupra fiecărui firicel de iarbă. Din împrejurimi se aude muzica extraordinară a unor pasări cocoțate în copacii falnici și a unor albine care își mișcă aripile firave zburând printre florile pictate în diverse culori.
Cât despre tine, ai tot ce ți-ai fi dorit: ești sănătos; ai toate cele necesare; dorințele par a se îndeplini una după alta; visurile devin realitate puțin câte puțin; oamenii din jurul tău te apreciază pentru entuziasmul de a explora.
Ah! Ai pace? Cum este sufletul tău într-un astfel de context? Poți crede că mereu poate fi așa?
Isus spune: „Vă dau pacea Mea.” Isus te-a asigurat că tot ce ține de El a făcut deja: ți-a dat pacea. Acum ține de tine dacă o primești sau nu. Tu ești cel care alegi sau nu să-l lași pe Satana să-ți umple cerul cu nori negri, să-ți trimită un roi de albine și să te muște păcatul.
Deși poate fi greu de crezut că într-un astfel de context al societății noastre ai putea să ai pace, te încurajez: Se poate! Privește toate lucrurile, fie negative, fie pozitive, ca fiind îngăduite spre mântuirea ta și „vei avea pace”.
Provocare: Descrie cuiva, în scris sau verbal, peisajul în care ești acum și caută să schimbi ce te face să pierzi pacea în Hristos.
