De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște.
Psalmii 16:9
Discutând cu Maria, una dintre membrele bisericii, am aflat că are probleme de sănătate; o durea spatele foarte tare. Din păcate, după un timp am aflat că va merge la spital să se opereze la coloană. Cu tehnologia care este acum, operația care urma să i se facă nu era complicată, ba chiar și recuperarea se preconiza ca fiind rapidă.
Ne-am rugat atât înainte, cât și după operație. O mai sunam sau îi mai scriam câte un mesaj să văd cum se mai simte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin mâinile medicilor și ale asistentelor, Maria s-a făcut bine.
Însă ce e important acum urmează: de fiecare dată când vorbeam cu Maria, îmi spunea că este bucuroasă; bucuroasă că a ajuns la biserică, bucuroasă că a deschis ochii în dimineața respectivă, bucuroasă că Domnul îi va purta de grijă la spital, bucuroasă că, indiferent ce va fi, va fi bine. Bucuria se vedea pe chipul ei, nu doar se simțea în cuvintele ei. Uneori îmi trimitea scurte înregistrări cu ea cântând cu bucurie diverse refrene din melodii care-I aduc slavă lui Dumnezeu.
În această dimineață (momentul în care scriu acest devoțional), întrebând-o cum se mai simte, mi-a răspuns cu aceeași bucurie. Însă s-a întristat când a început să-mi povestească despre una din doamnele cu care s-a întâlnit la spital. Amândouă s-au operat în aceeași zi, de aceeași problemă, doar că Maria este bine, iar doamna respectivă trebuie să se opereze din nou.
Nu știm de ce Dumnezeu a îngăduit așa, poate că Maria a fost și trebuie să fie în continuare un exemplu pentru acea doamnă – bucuria Mariei cu siguranță o va ajuta.
Bucuria se vede și pe fața ta?
Provocare: Caută să vorbești cu cel puțin două persoane despre o reușită și bucură-te împreună cu el/ea cântând /cântându-i imnul explo.
