Până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile) și să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii)…
Eclesiastul 12:3
Pe când eram prin clasa a opta, a noua, îmi plăcea să mă duc în vizită la mătușa mea, care locuia lângă un râu și aproape de munți. Era tare frumos.
Unchiul și mătușa încercau să-mi acorde atenție și să-mi îndeplinească unele dorințe, iar eu îi ajutam cu treburi pe care le puteam face și de care aveau trebuință.
Anii au trecut, eu am crescut…, din păcate nu pot spune același lucru despre mătușa și unchiul meu, ei au … îmbătrânit.
Când i-am vizitat ultima dată, am înțeles din alt unghi ideea textului de azi. Mi-am dat seama cât de repede trece vremea. Uneori o lăsăm să treacă fără a cere socoteală nouă înșine de cum o petrecem. Se duce!
Timpul! Timpul este singurul pe care nu-l poți întoarce. Mai sunt și altele, dar timpul este cel mai cel. Timpul este unic.
Deschide-ți Biblia și citește Eclesiastul capitolul 12. Dacă nu ai deja subliniat, subliniază primul verset.
Acum că ai citit, ia aminte: bucură-te de tinerețe în temere de Dumnezeu, ca atunci când nu vei mai putea să faci unele lucruri, la bătrânețe, să nu-ți pară rău de ce ai făcut… Adică nu face greșeli acum, pentru ca la bătrânețe să le regreți. Bucură-te în Domnul ca și la bătrânețe să te poți bucura de amintirile frumoase ale tinereții…
Provocare: Fă un lucru pe care până acum nu l-ai mai făcut, dar de care la bătrânețe să-ți amintești cu plăcere. (Scrie o poezie, desenează un tablou, invită-ți familia la iarbă verde, creează un cadou pentru cineva…)
