Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în Locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știinţă, nici înţelepciune!
Eclesiastul 9:10
Într-o zi nu prea friguroasă de februarie trebuia să plec cu copiii, cu mașina, în oraș pentru a rezolva niște treburi.
Am pregătit ce aveam nevoie și m-am asigurat că ambii copii sunt gata de plecare. Ne-am urcat în mașină și am plecat. După aproximativ cinci minute de condus mi-am dat seama că geanta mea neagră, unde aveam toate cele necesare, inclusiv actele, am uitat-o acasă. Cum nu puteam merge fără ea, m-am întors.
— Doamne, te rog, arată-mi de ce a fost nevoie să uit geanta. Ce vrei să fac?
— Du-te și ia geanta!
Când am intrat în casă, mi-am luat geanta, care era aproape de ușă, și am zis:
— Doamne, de ce a trebuit să mă întorc? Te rog, ajută-mă să înțeleg!
— Știi încălțămintea pe care ai pus-o în dulap, dar ai zis că nu crezi că o mai porți?
— Da!
— Ia-o cu tine. Ia și o sacoșă.
Așa am făcut, apoi m-am urcat în mașină rugându-mă curioasă:
— Doamne, arată-mi cui trebuie să i-o dau.
— După ce vei face stânga pe străduță, vei vedea pe cineva. Aceea este persoana.
Într-adevăr, după ce am făcut stânga am văzut o domnișoară cu galoși (încălțăminte de cauciuc, tip șlapi închiși în față) în picioare cu multe numere mai mari decât ce avea nevoie.
Am oprit mașina, am coborât și am întrebat-o dacă vrea o pereche de încălțăminte. Pentru că mi-a răspuns afirmativ, i-am dat. I-a luat, i-a probat și a rămas cu ei în picioare — erau perfecți.
Nu îți poți închipui cât de încântată am fost când am văzut că îi sunt buni, iar galoșii și i-a pus în sacoșa pe care o luasem de acasă.
Provocare: Roagă-te ca Dumnezeu să-ți arate ce poți oferi celor din jur. Caută un obiect pe care crezi că nu îl mai folosești, dar care i-ar prinde bine cuiva și oferă-i-l.
