„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” Efeseni 3, 20
Hai să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat în clasa a XII-a. Profesorul meu de română, un comunist convins, intrigat de faptul că eu nu merg sâmbăta la ore, îmi făcea zilele negre. M-am plâns la directoare. Dânsa era fiică de preot așa că l-a interpelat pe profesorul cu pricina. Rezultatul? A venit la oră hotărât să mă „ardă” la notă. Mi-a strigat furios numele. Suna ca o sentință pentru un copil timid, care oricât ar fi învățat, își uita toate vorbele. Din toate cele 12 eseuri învăţate, aud titlul celui mai greu: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Blaga lăsase corola întreagă probabil, dar eu…eram strivită. Am îngăimat repede: „Doamne, te rog…” Atât. Apoi am auzit: „Închide caietul!” Închis a fost! Pentru profesor, era închis. Pentru mine, nu! Am început să înşir ideile cu claritate și în ordine. Vedeam caietul studențesc deschis în fața mea, chiar dacă el era închis. Și l-am văzut până am terminat de spus eseul, fără nicio greșeală sau ezitare! Nu, nu vorbesc despre memoria vizuală cu care am fost binecuvântată. Era mai mult de-atât! Era un răspuns clar pentru o rugăciune fulger, dar spusă cu credință. Atunci când un copil al lui Dumnezeu cere ceva cu credință, primește mai mult decât a cerut. Dar vreau să știi că răspunsurile de genul ăsta nu sunt doar pentru anumiți oameni care au ei ceva așa…special. Isus a spus: „Orice veți cere cu credință în numele Meu, veți primi. ”
Te provoc să-L pui la încercare pe Dumnezeu. Iți va oferi mai mult decât știi să ceri. Nu uita: provocări mari, pentru un Dumnezeu Mare!
Cipriana Gedö, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
