Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul** celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! Psalmi 1:1
Am avut ocazia să organizez o drumeție la munte cu mai mulți tineri. Traseul îl cunoșteam foarte bine. Eram relaxat, plin de voie bună. Am început să povestim, așa că nu am mai urmărit marcajul turistic. Fără să observăm, s-a lăsat ceața. După alte trei ore de mers, am realizat că ne învârtim în cerc. Îmi lipseau reperele, nu știam unde sunt, iar în două ore se lăsa întunericul.
M-am rugat Tatălui să mă ajute să ies din încurcătură. Și Tatăl a avut grijă de mine. Timp de câteva minute, soarele a ieșit din ceață suficient cât să mă pot orienta în teren. Am reușit să identific direcția de mers. După alte șase ore de mers întins, am ajuns în gară după miezul nopții. Eram uzi, epuizați fizic, dar la adăpost. Nu mai conta faptul că aveam să mai stam încă câteva ore până la următorul tren. Eram într-un loc sigur.
Finalul a fost unul fericit, pentru că Domnul a avut grijă de noi. Mergând cu trenul spre casă, am realizat că din neatenția mea, întreg grupul a suferit. Se putea termina mult mai rău ! Ajuns acasă, am avut ocazia să meditez la acest mesaj: „Munții se urcă nu doar cu pioleți și colțari, ceea ce putem avea cu toții, ci mai ales cu …smerenie. “
Astăzi, mă rog pentru tine, să nu pățești ca mine. Indiferent de situație, urmărește Indicatorul / Cuvântul. Ascultă de sfatul celor înțelepți, trecuți prin viață.
Ovidiu Pascu, Director Exploratori – Conferința Muntenia
