„Și, iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!” Apocalipsa 22:7
Ne aflăm în data de 10 martie 2004, la momentul cinei, în casa unei familii compusă din mamă, tată și un tânăr. Toți sunt invitați la cină. Tânărul ajunge la masă, aruncă o privire morocănoasă în jur, se așează pe unul din scaune și începe să mănânce. La scurt timp, tatăl ajunge lângă masă și îi spune fiului: „Nu te-ai rugat înainte de a te apuca să mănânci, hai să ne rugăm”. Fiul începe, pe un tot destul de deranjant, să răspundă tatălui, după care se ridică de la masă și pleacă în camera lui.
Este 11 martie 2004, dimineața, când tatăl se pregătește să plece la serviciu. Bate la ușa fiului, dar acesta nu îi permite să-l salute. Îngândurat pleacă spre serviciu. Înainte de a se urca în tren se hotărăște să se întoarcă la fiul său acasă și să mai stăruiască să îl lase să-i vorbească. Se întoarce, insistă…dar fiul nu cedează. Acum ceasul arată aproximativ 07:30. Tatăl îndurerat, se reîntoarce la gară pentru a lua un tren care să-l ducă la serviciu…la 07:43 unul din cele zece rucsacuri încărcate cu TNT a explodat chiar în vagonul în care se afla acest tată…
În zadar, două săptămâni, fiul a sperat că își va găsi tatăl la unul din spitalele Spaniei…Timp de mulți ani, fiul a căzut în capcana de răzbunare a Satanei, însă slavă Celui Preaînalt că fiul, acum adult, s-a întors acasă cu speranța că Acasă își va reîntâlni tatăl.
Drag explorator, aventurează-te în orice drumeție a acestui pământ, crești și întărește-te cu fiecare obstacol pe care îl vei întâmpina și bucură-te de toate binecuvântările care se revarsă peste tine, însă NICI O SECUNDĂ, să nu te îndepărtezi de Tatăl tău…oricând poate aparea o neprevăzută…
„Iată, Eu vin curând!”
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
