„ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.” Galateni 2:2 u.p.
În jungla venezuelană am locuit, pentru un scurt timp, într-un trib care avea o mare problemă: nu avea apă de băut. Împreună cu prietenii mei am ajutat cu ceea ce am putut la bunul mers al comunității indigene, dar marea lor nevoie încă rămânea nerezolvată: nu aveau apă potabilă.
După o consfătuire cu cei din trib, am hotărât că trebuie să săpăm o fântână din care tribul să poată bea apă bună. Împreună cu băștinașii am ales un loc și săpăturile au început. Am rămas impresionat de modul cum reușesc să sape indigenii având la îndemână doar niște unelte rudimentare. Coborau în fântână pe rând și cu o determinare de admirat, au săpat zile în șir în speranța că, într-o zi, vor da de apă și vor avea suficientă pentru toți.
Și astăzi, când îmi aduc aminte de acele zile, parcă simt gustul amar al dezamăgirii. În ciuda adâncimii apreciabile la care au ajuns săpăturile, groapa noastră nu s-a transformat într-o fântână niciodată – a rămas doar o groapă foarte adâncă. Am săpat în zadar…
Lăsând în amintire această tristă experiență, te îndemn să privești spre viitorul tău. Ar fi o mare împlinire pentru părinții tăi să te vadă mare, cuminte, înțelept și fericit. Iar pentru Isus ar fi împlinirea dorinței pe care o are pentru tine, ca să primești mântuirea pentru care El a dat totul. Dar ai grijă! Mai este cineva interesat ca viața ta să fie „o alergare în zadar”. Ai grijă!
Cere ajutorul părinților, roagă-te împreună cu ei pentru călăuzire Divină. Cheamă-L pe Cel ce te poate ajuta și călăuzi pentru a ajunge în siguranță în casa ta de sus.
Ionel Indricău, Master Ghid – Conferința Banat
