„Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” 1 Petru 1:7
Suntem inevitabil plămădiți din Dumnezeu, dar suntem și malaxați cu apele lumii acesteia; suntem creștini, dar trăim în lume și lumea toarnă, cu sau fără intenție, peste noi, din prea multul ei, ceea ce are.
În conflictul acesta dintre ceea ce este în mijlocul lumii și ceea ce știe că ar trebui să fie pentru Împărăția Lui Dumnezeu, creștinul este stors de putere și atras de apele tulburi ale anxietății înspre hăul depresiei. Și așa apar necazurile, cu sau fără voia noastră.
Dar ce sunt necazurile? Necazurile cad peste noi din întâmplare, în ele intrăm din neatenție, în necazuri intrăm ca alegere, în necazuri ne găsim pentru că trebuie să învățăm, necazurile POT aduce bucurii. „Necazurile încercărilor sunt aduse pentru unii pentru ștergerea păcatelor săvârșite, pentru alții pentru oprirea celor ce vor avea să le facă. Dar afară de acestea mai sunt și cele ce vin pentru dovedire, ca de pildă cele venite asupra lui Iov”. (Sf. Maxim Mărturisitorul)
Îndelung răbdător este omul care, deși nu este ferit de necaz, crede în sfârșitul încercării cu ochii pironiți la lecția predată. Prin puterea care vine astăzi de Sus, de la Tatăl îndurărilor, putem să trăim chiar și în mijlocul încercărilor cu nădejdea că ele lucrează „pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă”!
Alex Stamatie, Master Ghid – Conferința Transilvania de Nord
