”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4
Fusese o seară ploioasă în camporee. S-a întâmplat că, la ieșirea din cortul fetelor era o mică groapă, nu adâncă, dar destul de încăpătoare în care se adunase apă. Instructorul nu a crezut că va avea loc programul de seară la cortul mare, după așa o vreme. Ploaia în sfârșit, s-a oprit. Programul de seară a avut, s-a cântat… Dar grupa instructorului care era și ofițer de serviciu, n-a știut pentru că n-a fost anunțată. A doua zi, s-a auzit: „Ce frumos a fost aseară la programul la cortul mare”. ”Nenea Ionel s-a ținut programul aseară?” „Ddda!” “Și nouă de ce nu ne-ați spus???”. ”Pe noi de ce nu ne-ați anunțat???” au izbucnit exploratorii. „Păi, știți, m-am gândit că nu aveți încălțăminte adecvată și nu am vrut să vă udați la picioare”… motiva instructorul. „Dar noi am vrut să participăm!” “Iertați-mă!” Vă rog să mă scuzați! nu o să se mai repete!…”
În final exploratorii și-au iertat instructorul, dar pe moment au fost foarte supărați pe el. E bine să te superi pe instructor? Poate când ți se pare că: „A dat-o în bară?”. Instructorii sacrifică timp pentru grupă, pregătesc, au grijă de grupă, o învață, însoțește… Dar sunt și ei oameni și mai greșesc. Ce ziceți? Trebuie iertați? Bine faceți de vă supărați pe ei? În rugăciunea „Tatăl nostru” Domnul Isus ne învață: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.
Dragă explorator, Domnul te învață să îți ierți instructorul când greșește. Accepți provocarea?
Moroșanu Ionel, Master Ghid – Conferința Oltenia
