Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must. Proverbe 3:9-10
Am citit despre un misionar care fiind în Africa a fost deranjat de un băiat care a bătatut la ușa cortului său. Deschizând ușa, misionarul a fost întâmpinat de un băiat care ținea în mâna sa un pește mare. Răspunsul băiatului la fața mirată a misionarului a fost: “Ne-ai învățat săptămâna trecută despre zecime, așa că uite, ți-am adus zecimea.” Luând peștele cu recunoștință însă misionarul a observat că băiatul nu mai purta nimic cu el, așa că l-a întrebat: “Dar unde sunt ceilalți nouă?” La care băiatul a zâmbit și a răspuns: “Oh, sunt încă în râu. Mă duc acum să îi pescuiesc.”
Mă întreb dacă noi avem atâta încredere în Dumnezeu să îl cinstim mai întâi pe El cu “averile” noastre sau dacă Dumnezeu primește doar ce rămâne, asta dacă mai rămâne ceva. Nu ai vrea și tu să faci să îl pui pe Dumnezeu la încercare cu “averile” tale? Și când spun averi, mă refer la timp, lucruri materiale, finanțe, relații…
Benjamin Stan
