„Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Filipeni 4:13
Oare David a avut puţină teamă când l-a văzut prima oară pe Goliat? Şi eu am în viaţa mea o mulţime de “uriaşi”. Am problem să memorez. Ce? PĂi denumiri, locaţii, versete biblice, numere de telefon. Ştiu că sunt mai mulţi care stau prost cu memoria, dar unii pot. De ce nu aş putea şi eu? Nu pot să învăţ să înot, nu am vocea atât de frumoasă ca a lui Dani,… şi multe altele.
Vacanţele de vară le petreceam la bunici, la ţară. Chiar dacă verişorii mei aveau multă treabă în timpul verii, reuşeau să îşi facă timp şi pentru mine şi fraţii mei, să ne facă vacanţa de neuitat.
În una din zile, unul din verişori mi-a propus să mergem la pescuit. Am încercat să îl conving să facem altceva, pentru că eu nu am mai pescuit niciodată, dar în timp ce încercam să îl conving, el, atent la ce îi spuneam lucre în continuare. Îmi pregătea o undiţă.La final, mi-a spus că fiecare din noi avem un început în toate. Aşa că, împreună şi cu alţi copii, am plecat la gârlă, la pescuit. Fiecare cu undiţă lui, dar pe malul apei şi fiecare cu locul lui de pescuit. M-am întrebat tot timpul dacă locul primit de mine era cel mai bun, că eram începător şi trebuia să fiu încurajat, sau era cel mai prost loc, că eram începător şi şi aşa nu îmi dădeam seama.
Verişorul meu cioplea ceva şi eu eram deja plictisit că nu am prins nimic în timp ce ceilalţi tot scoteau din apa câte un peşte. Eram şi iritat că nu mi-am luat şi eu briceagul, ca verişorul meu.
După câteva ore de stat pe baltă, nu am prins nimic, în afară de gândul că nu voi mai pescui niciodată. Eram un magnet pentru peşti, dar de pol opus. Aşa că, m-am dus către locul de pescuit al verişorului meu să îi spun că trebuie să plecăm acasă.
Spre surprinderea mea, mi-a întins ceea ce a lucrat toată ziua. Era un băţ ca un toiag, pe care sculptase “Filipeni 4:13”. Pentru că ştiam versetul, m-am întors la locul meu de pescuit să continui. Versetul a fost pentru mine cam ce a fost praştia în mâna lui David. Pentru că din acel moment, am început sap rând şi eu peşti. Mici, e adevărat. Dar prindeam!
A fost un moment în care mi-am dat seama că uriaşul a apărut numai dacă m-am comparat cu ceilalţi, cu ceea ce prinseseră ceilalţi. Din acel moment, plictiseala a dispărut. Nu mai conte cep rând, sau cât. Pescuiam!
Uriaşii tăi care sunt? Ce gândești că nu poți face? Crezi că alți copii sunt întotdeauna mai buni ca tine? Amintește-ți că ești un copil al lui Dumnezeu și că poți face totul prin Hristos!
Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud
