„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi”, zice Domnul, „gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.”
Ieremia 29:11
Biserica noastră colaborează cu două cămine de bătrâni, pe care le vizităm lunar, cântând împreună cu rezidenții de acolo. La una dintre vizite, ni s-au alăturat și câțiva copii din clubul nostru de exploratori. Ei au cântat un cântec despre momentul în care Isus Se pregătea să plece înapoi în cer. Înainte să plece, El le-a spus prietenilor Săi că au un scop și că El are un plan – acela ca ei să le vorbească altora despre El.
Într-o după-amiază de Sabat, o rezidentă în vârstă s-a alăturat cântării, împreună cu fiica și cu nepoata ei, care o vizitau. În timp ce cântam, am început să mă întreb care este scopul meu.
La scurt timp după aceea, am primit numărul din iulie al revistei Adventist Frontiers. Pe măsură ce îl citeam, două cuvinte îmi săreau în față de mai multe ori. Probabil că deja ghicești care erau acele cuvinte. Cuvântul „scop” apărea de opt ori, iar cuvântul „plan” de nouă ori.
Am fost diagnosticată cu un risc crescut de boala Alzheimer. Pe măsură ce uitarea mea se accentuează, acest diagnostic mă îngrijorează. Totuși, mă țin strâns de două gânduri. Primul este: Îl iubesc pe Isus, iar El mă iubește pe mine. Al doilea: Îmi iubesc familia, iar familia mă iubește pe mine. Atâta timp cât îmi voi aminti aceste două lucruri, nimic altceva nu mai contează cu adevărat.
Am ajuns la concluzia că scopul vieții mele este să arăt dragostea lui Isus altora. Nu acesta este, de fapt, scopul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi? Uneori este greu să faci acest lucru într-o lume plină de durere, suferință și tristețe. Dar Dumnezeu este la cârmă și, într-o zi nu departe, Îl vom vedea întorcându-Se în toată slava Sa. El are un plan, iar noi avem un scop. Să le arătăm altora dragostea Lui.
autor: Kathy Hull
