Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3:16, 17
Suntem o biserică a Noului Testament, a explicat femeia. Acesta a fost răspunsul ei la întrebarea de ce nu credeau că legea lui Dumnezeu era încă în vigoare. Pavel spune că iubirea este împlinirea legii. Tot ce trebuie să faci este să iubești.
Absolut, a fost de acord cel care a pus întrebarea. Deci poți comite adulter sau ucide dacă este un act de iubire, nu-i așa? Ochii femeii s-au mărit de uimire. Nu!
În general, când oamenii vorbesc despre harul care a abrogat legea, se referă la o lege referitoare la darul gratuit pe care Dumnezeu l-a făcut, și anume o zi întreagă de odihnă binecuvântată pe săptămână. Mă întreb ce ar gândi dacă ar afla că Noul Testament este în mare parte alcătuit din citate și aluzii la Vechiul Testament? S-au gândit la faptul că Vechiul Testament era singura Biblie pe care o aveau Isus și ucenicii Săi și că din ea au învățat tot ce aveau nevoie să știe despre mântuire și Mesia?
Ca adventiști, noi credem că întreaga Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu și că are infinit mai mult sens când este privită, citită și studiată ca un întreg. S-a spus pe bună dreptate că se pot dovedi multe lucruri absurde scoțând un verset din contextul său din Biblie. Numai când luăm în considerare contextul, referințele încrucișate și bunul-simț, putem afla cu adevărat întregul adevăr. Și când biserica și-a stabilit credințele fundamentale, evident că credința în Biblie a trebuit să vină în primul rând.
Doamne, Tu care ai insuflat Cuvântul Tău în oamenii care Te-au iubit, Tu care ai insuflat viață în sulurile scrise, învață-mă să citesc cu înțelegere, să aud vocea Ta în fiecare parte a Bibliei!
