Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.
Luca 12:32
La început, oamenii care aveau să devină în cele din urmă adventiști de ziua a șaptea erau doar grupuri împrăștiate care se întâlneau în case și hambare. Apoi, pe măsură ce anii 1840 și 1850 treceau și tot mai mulți oameni se adunau, întâlnindu-se în ziua Sabatului recent redescoperită în loc de duminică, unii au început să vorbească despre organizarea unei biserici proprii. Unii credeau că acesta era un pas necesar. Organizarea ar fi ajutat la unirea grupurilor împrăștiate și le-ar fi dat puterea de a lucra împreună pentru Dumnezeu, lucru pe care nu-l puteau face în număr atât de mic.
Alții erau împotriva acestei idei. Ei văzuseră cum crezurile absolute cauzaseră probleme și dezbinare. Aceasta era o mișcare, nu o denominațiune. Dacă ar fi ales să devină o denominațiune oficială, unii se temeau că, în timp, aceasta ar fi devenit rigidă, alungând membrii care îndrăzneau să creadă altfel despre orice. Adventiștii, în schimb, apreciau foarte mult libertatea. Ei credeau că pentru asta murise Isus: pentru dreptul de a urma propria conștiință, chiar și pentru a alege să nu creadă deloc în Dumnezeu, deși le părea rău că cineva ar alege această cale, cu consecințele sale inevitabile.
Ei credeau, de asemenea, că pe măsură ce grupul se întâlnea, studia și, mai ales, se ruga, Dumnezeu îi va călăuzi. Până în 1860, diversele grupuri au convenit asupra numelui adventiști de ziua a șaptea, iar în 1863, s-au organizat în Conferința Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea. Singurele lucruri asupra cărora erau siguri și uniți erau credințele creștine de bază, precum Dumnezeu, creația, mântuirea și, bineînțeles, ziua a șaptea ca Sabat și venirea iminentă a lui Isus, adevărurile distinctive care i-au adus împreună. Ellen și James White, încă tineri, deveniseră voci importante în noua biserică și aveau tendința de a numi biserica turma mică. Ei îi asigurau pe oameni că Păstorul cel bun veghea și că El avea un plan.
Doamne bun, când sunt tentat să cred că sunt doar un miel rătăcit și că nu sunt foarte important în planul Tău, amintește-mi de această turmă mică și curajoasă! Asigură-mă că ai ochii asupra mea și că mă ții aproape! Ajută-mă să nu mă rătăcesc!
