Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6,7
Îmi place foarte mult acest pasaj. Îmi place ideea că pacea lui Dumnezeu va forma o garnizoană sau o fortăreață în jurul inimii mele. Dar, în contextul celei de-a zecea porunci, am găsit versetul șase deosebit de interesant. Am putea crede că mulțumirea perfectă ar însemna să nu cerem nimic de la Dumnezeu, ci doar să fim mulțumiți cu ceea ce ne oferă El. Dar acest pasaj spune că putem cere lucruri specifice. Ideea este că nu ne agităm și nu ne îngrijorăm dacă nu obținem ceea ce am cerut în modul în care am cerut. Cerem, mulțumindu-I lui Dumnezeu de la început că voia Lui cea mai bună se împlinește pentru noi și că putem lăsa dorințele noastre în mâinile Lui și să fim mulțumiți cu orice vine.
Uneori El spune „da”, iar noi ne bucurăm și Îi mulțumim. Uneori El spune „așteaptă puțin.” Nu suntem siguri dacă vom primi vreodată ceea ce am cerut sau nu. Atunci este foarte greu să nu ne îngrijorăm, dar alegem cu calm să continuăm să punem în mâinile Lui și, în timp ce așteptăm, ne bucurăm și Îi mulțumim în avans pentru orice va alege El. Uneori El spune „nu”, iar noi suntem dezamăgiți. Îi spunem asta, poate plângem pe umărul Lui, apoi ne bucurăm și Îi mulțumim oricum. Pentru că alături de Dumnezeu, totul este bine.
Părinte al sufletului meu, nu mă simt întotdeauna mulțumit. Nici măcar nu mă simt întotdeauna în siguranță. Dar am încredere în Tine și vreau să învăț să am și mai multă încredere în Tine. Ajută-mă să aștept fără să mă agit, să-Ți mulțumesc întotdeauna și să trăiesc ca și cum aș avea tot ce mi-am dorit vreodată.
