Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeți pe el!”, când veți voi să vă mai abateți la dreapta sau la stânga.
Isaia 30:21
Copiii noștri ne învață unele dintre cele mai importante lecții ale vieții. Fiica mea cea mare, pe când avea șase ani, a venit la mine și mi-a zis: „Mamă, lasă-mă să fiu eu însămi!” M-am așezat cu ea și i-am spus: „Te voi lăsa, dar mai întâi vreau doar să îți pun o întrebare. Știi ce înseamnă să fii pe cont propriu?” Ea mi-a răspuns: „Nu, nu știu.”
„Ei bine, hai să îți explic! Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să îți găsești o slujbă bună, ca să îți poți plăti școala, lecțiile de pian, mâncarea, hainele, pantofii și jucăriile – tot ce ai nevoie și tot ce îți place.” Am continuat să îi explic și apoi, calm, am întrebat-o: „Mai vrei să fii tu însăți și pe cont propriu?” Ea a clătinat din cap și mi-a răspuns hotărât: „Nu, nu vreau!” Mi-a fost greu să mă abțin să nu râd. Copiii!
Deși s-a întâmplat cu mulți ani în urmă, încă îmi amintesc conversația noastră. Mă face să reflectez la cât de des avem o atitudine de răzvrătire față de Tatăl nostru ceresc. El ne spune cu blândețe: „Fiica Mea, fă așa cum îți spun Eu, știu ce este mai bine pentru tine.” Iar noi, pline de propria voință, răspundem: „O, Tată, lasă-mă să fiu eu însămi! Așa vreau eu!” Și, fără să ascultăm vocea lui Dumnezeu, mergem înainte, dar nu fără consecințe. De multe ori, nu ne oprim să reflectăm și să recunoaștem unde am greșit.
Cel mai bun lucru pe care îl putem face în astfel de momente este să stăm la picioarele lui Isus, ca Maria, și să strigăm după ajutor, ca să putem alege să urmăm planul Lui. Planurile Lui sunt întotdeauna cele mai bune. Răzvrătirea împietrește inima și ne îndepărtează de Dumnezeu. Ori de câte ori avem de luat decizii, de depășit obstacole și provocări, trebuie mai întâi să mergem la Tatăl, în rugăciune, studiind și meditând asupra Cuvântului Său, apoi, în credință, să așteptăm îndrumarea Sa. Așa cum fiica mea a ajuns să înțeleagă și să accepte nevoia de dependență față de mama ei, tot așa trebuie să recunoaștem și noi dependența noastră față de Tatăl ceresc.
Tată bun, nu ne lăsa să ne abatem de la calea Ta! Fă ca urechile noastre să-Ți audă glasul!
autor: Cida Bonfim Dornelles
