Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
Matei 6:33,34
Banii sunt importanți, dar probabil sunt cele mai puțin importante dintre darurile pe care le putem oferi. Timpul, însă, poate fi cel mai valoros. Există două moduri în care putem devia de la folosirea înțeleaptă a timpului. Putem fura timp în mii de feluri mici: să ne furăm orele de Sabat, pierzând binecuvântarea deplină pe care am fi putut-o primi, să petrecem timpul de la serviciu sau școală făcând lucruri inutile, să ne consumăm orele de somn jucând jocuri sau preocupându-ne excesiv de bani, aparențe sau de ce a spus cineva despre noi. Putem chiar să ne pierdem vremea plănuind răzbunări sau certuri. Nimic din toate acestea nu reflectă o viață care-L are pe Dumnezeu în centru. Întrebarea trebuie să fie constant: Ce vreau să fac cu acest minut, această oră, această zi?
Cealaltă direcție e la fel de periculoasă: să umplem fiecare minut cu activități „utile” și generoase, uitând să păstrăm timp pentru liniște, odihnă și pacea sufletului. Aceasta este tentația multor creștini serioși. A trăi după ceas e o invenție recentă; înainte, ziua și noaptea erau ritmuri naturale, cu momente de muncă și odihnă, chiar săptămâni întregi pentru sărbători sau nunți. O schimbare de ocupație era o odihnă reală, după cum spun vechile proverbe.
Dacă Dumnezeu rămâne în centru, ne va ține în centrul voinței Sale. Ne va ajuta să fim înțelepți în a ne dedica timpul cu generozitate și fără măsură, dar și să ne păstrăm odihna și pacea necesare pentru a fi eficienți.
Dumnezeule care dai muncă și odihnă, pace și sârguință, păstrează-mă echilibrat. Vreau să dedic timpul cu generozitate, dar să evit suprasolicitarea, stresul și epuizarea. Rămâi în centrul vieții mele și păstrează-mă în centrul voinței Tale!
