În deșert, ziua poate fi arzătoare, iar noaptea surprinzător de rece. Pentru oameni, un astfel de loc este greu de suportat. Și totuși, unele plante trăiesc acolo fără probleme. Cactusul este unul dintre ele.
Spinii lui nu sunt doar pentru apărare. Ei formează un fel de „sită” care filtrează razele puternice ale soarelui și păstrează temperatura mai scăzută la suprafața plantei. În același timp, ajută la păstrarea căldurii pe timpul nopții. Astfel, cactusul reușește să rămână în viață într-un mediu foarte dificil.
Traversăm în viață perioade care apasă ca arșița și momente în care simțim lipsa, ca într-un deșert. În Isaia 49 găsim o promisiune frumoasă: „Nu-i va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape.” (Isaia 49:10). Nu vom primi doar puterea de a merge mai departe, ci grijă reală, direcție și resurse la timp.
