Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.
Isaia 58:6-8
Contextul acestui pasaj este familia lui Israel. În primele versete, Dumnezeu mustră poporul pentru ipocrizie: posteau, se rugau, îndeplineau ritualurile, dar ignorau pe cei flămânzi și oprimau pe cei slabi. „Credeți că Mă impresionați?”, pare să întrebe Domnul, indignat de o religie fără compasiune.
Dacă dorim cu adevărat viața conținută în porunca a șasea și trăim după valorile fundamentale ale ei, atunci atitudinea noastră față de Dumnezeu se va reflecta în modul în care ne tratăm familia și, mai departe, întreaga familie umană.
Când am împărțit ultima dată pâinea cu cei flămânzi? Când am primit un om fără adăpost, fie în casa noastră, fie în inima noastră? Când am acoperit pe cineva gol – fie dându-i haine, fie oprind o bârfă și alegând să privim cu dragoste în loc de judecată?
Isus a părăsit Centrul Vieții Veșnice și a pășit în existența noastră fragilă. A devenit unul dintre noi și ne-a iubit până la capăt. El a spus că a venit să dea viață – o viață din belșug. Aceasta este esența celei de-a șasea porunci și una dintre cele mai profunde valori creștine: nu ucide, nici măcar cu cuvintele. Nu distruge, nici măcar prin ironie sau indiferență. Alege viața lui Dumnezeu și dă-o mai departe.
Domn al Vieții, nu-mi pot imagina pe deplin cum ar fi să trăiesc acest pasaj, dar vreau să fiu ca Tine. Recunosc chipul Tău și vreau să-L urmez. Ține-mă de mână și învață-mă cum să trăiesc iubirea Ta în casa mea și în lume!
