Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mânca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.
2 Samuel 9:13
Când Îl punem pe Dumnezeu în centrul vieții noastre și învățăm să respectăm și să prețuim viața, atitudinea noastră față de cei care se confruntă cu provocări fizice sau mentale se schimbă. În 2 Samuel găsim o poveste care vorbește exact despre asta.
Regele Saul murise, iar, spre marea durere a lui David, și Ionatan – prietenul său cel mai drag – se dusese. David primise împărăția pentru care fusese uns cu ani în urmă, dar în inima lui era tristețe. Într-o zi, a hotărât că, dacă nu-i mai putea arăta bunătate lui Ionatan, putea măcar să facă ceva bun pentru familia lui.
Când domnia lui Saul s-a sfârșit, familia lui Ionatan s-a împrăștiat, temându-se de noul rege. Poate că auziseră zvonurile și minciunile lui Saul, care îl pictase pe David drept rival. Dar David nu era așa. Când a aflat că Ionatan avea un fiu, inima i s-a umplut de bucurie. Poate că vor fi prieteni, așa cum fuseseră el și tatăl băiatului.
Totuși, fiul lui Ionatan – Mefiboșet – era olog la ambele picioare, dintr-un accident din copilărie. În acele vremuri, handicapul era privit ca o pedeapsă divină, iar oamenii erau adesea marginalizați. David însă nu a văzut un om neputincios, ci pe fiul prietenului său. L-a chemat la palat și l-a primit în familia regală. Din acea zi, Mefiboșet a stat la masa regelui. Cunoști pe cineva care poartă o povară fizică sau emoțională? Poate chiar tu porți una. Dacă da, amintește-ți că dragostea lui Dumnezeu este și pentru tine. El te vede, te iubește și te cheamă la masa Sa.
Poți arăta iubirea și respectul lui Dumnezeu celor care poartă greutăți, dacă alegi să privești viața prin ochii lor și să le ușurezi drumul, pas cu pas.
Doamne, știu că Tu nu creezi nimic fără valoare. Știu că lumea aceasta nu este așa cum ai intenționat-o. În timp ce aștept ziua când vei face toate lucrurile drepte și noi, arată-mi cum să împărtășesc dragostea și respectul Tău cu cei care trăiesc o poveste diferită de a mea.
