Apoi în pustie ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat cum îl poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta.
Deuteronomul 1:31
Cu câțiva ani în urmă, eu și soțul meu eram împreună cu niște prieteni la muntele St. Helens, un vulcan din sud-vestul statului Washington. Este un vulcan activ, ultima erupție spectaculoasă având loc în 1980. Este o atracție turistică populară, iar majoritatea vizitatorilor din zonă vor să-l vadă.
Grupul nostru îl includea pe prietenul nostru Robert, cu noua lui soție și fetița lor, care era bebeluș. Mai erau prezente cele două fiice ale soției dintr-o relație anterioară și fiica de cincisprezece ani a lui Robert, Megan, care, din anumite motive, intrase abia de curând în viața lui.
La câțiva kilometri de munte se afla un deal înalt și abrupt, de unde părea că se poate vedea o priveliște fantastică. Toți, cu excepția noii mame, a bebelușului și a mea, au ales să urce. La început, toți pășeau hotărât. De jos, le vedeam cu ușurință progresul. Însă, destul de devreme, Megan a început să obosească. Încetinea, oprindu-se des și privind în jur cu teamă.
Robert închidea coloana și nu i-a trebuit mult să-și dea seama ce se întâmpla. Trebuie amintit că era un proaspăt tată – atât pentru un adolescent, cât și pentru un bebeluș –, iar experiența lui în „meseria” de părinte era extrem de limitată. Dar, în timp ce ceilalți mergeau înainte, el a ajuns-o din urmă pe Megan, a luat-o blând de mijloc, oferindu-i sprijin. Cu răbdare, a îndrumat-o spre vârf, oprindu-se ori de câte ori ea avea nevoie. De jos, îl vedeam vorbindu-i cu blândețe, încurajând-o. Și au reușit.
Privindu-i, m-am gândit la Tatăl nostru ceresc, ce este mereu atent, mereu prezent, gata să ne sprijine și să ne țină tari. Asta fac tații iubitori. Așa cum Robert nu a lăsat-o pe Megan, speriată și copleșită, să urce singură, nici Tatăl nostru nu stă deoparte să ne privească luptându-ne singuri. El va interveni întotdeauna, făcând tot ce este nevoie pentru a ne duce până la capăt. Putem conta pe asta. El, asemenea lui Robert, este întotdeauna Tată.
autor: Carolyn K. Karlstrom
