Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc.
Isaia 40:30,31
Ascultă ediția audio aici.
Contrar credinței populare, Biblia nu afirmă că morții trec imediat după moarte într-o stare de fericire nesperată sau într-un chin veșnic, ci se întorc de unde au venit: „Până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce” (Geneza 3:19).
Această declarație este încă valabilă. Ea i-a fost adresată imediat după căderea în păcat primului om, care ajunsese în condiția de muritor. Afirmația nu îl viza doar pe Adam, ci și pe urmașii acestuia, inclusiv pe noi.
În cartea Viață fără limite, de Clifford Goldstein (traducere de Anca Alexa, Viață și Sănătate, Pantelimon, 2013), se ridică întrebarea: „Cine are nevoie de credință pentru a crede aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Încă de când suntem concepuți, ne aflăm pe drumul rapid spre țărână. […] La ce bună toată vorbăria asta despre răscumpărare, mântuire și viață veșnică dacă oricum nu suntem altceva decât niște morți care umblă?” (p. 81).
Când suntem diagnosticați cu acea boală necruțătoare numită generic „cancer”, deseori ne confruntăm cu apariția multor întrebări, cu negarea situației, cu răzvrătire, cu regrete, cu conștientizarea neputinței noastre, pentru ca în final să intervină acceptarea.
Îmi amintesc cum, în timpul unui stagiu efectuat în Paris, am întâlnit diverși pacienți cu stadii avansate de melanom malign. Așa că m-am gândit într-una din zile că le-aș putea oferi un cuvânt de alinare. Unul dintre pacienți mi-a răspuns cu tristețe în glas:
— Domnișoară, Dumnezeu nu locuiește în Franța!
Am înțeles de-a lungul vieții că Dumnezeu este singurul care ne poate fi în totalitate alături pentru totdeauna; indiferent de dificultatea bolii, El este alături, este chiar la un gând distanță. Alegerea rămâne la noi: cum preferăm să trăim viața pe care o avem? Cu ce gând? Cu ce inimă?
Doamne, ajută-mă să nu uit astăzi că Tu ești cu mine și că mă iubești cu o iubire mai mare decât îmi pot închipui eu!
autor: Denisa Trofin
