Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc […] culcat într-o iesle.
Luca 2:12
Când îngerul le-a spus păstorilor că Mântuitorul lor S-a născut în cetatea lui David, cum au știut ei unde să meargă? Ați fi mers la Ierusalim sau la Betleem? Ambele sunt numite cetatea lui David. Cu siguranță că îngerii au făcut un gest în direcția corectă, dar poate că păstorii l-au asociat pe regele David cu un păstor din Betleem care își păzea oile pe aceleași dealuri. Știm că au ajuns în orașul potrivit, căutându-L pe Mântuitorul lumii. Al doilea semn pe care l-au primit a fost găsirea pruncului culcat într-o iesle.
Ieslea. O iesle este un adăpost pentru animale. Ieslele nu erau ca lădițele noastre din lemn, deoarece nu sunt foarte mulți copaci pentru construcție în Iudeea. Ieslele pentru hrana animalelor erau săpate în piatră. Pruncul Isus a fost găsit întins pe o lespede de piatră (într-un grajd) la naștere, semn care prefigurează modul în care va fi așezat pe o lespede de piatră (într-o peșteră) la moartea Sa.
Păstorii nu au așteptat dimineața. Cu siguranță au alergat cu sufletul la gură din casă în casă, bătând la uși, trezind orașul, întrebând dacă s-a născut un copil în acea noapte și dacă ieslea din grajd era folosită ca leagăn – răspândind astfel vestea nașterii Mântuitorului. Dacă aș fi fost păstor în acea noapte, probabil că aș fi protestat: „Scuză-mă, înger glorios, tocmai ai spus că un Mântuitor, Mesia cel promis, a sosit fără pompă și fără ceremonii fastuoase în ceea ce este considerat cel mai josnic, cel mai umil, poate cel mai murdar – cu siguranță cel mai urât mirositor – loc posibil? E întins acolo unde creaturile Sale vin să se hrănească? Spui că acestea sunt invitate să mănânce liber trupul Său și să bea sângele Său? Aceasta este o veste bună? Mie mi se pare că El zace ca un miel care așteaptă să fie sacrificat. Nu așa mi-am închipuit eu un Mesia cuceritor!”
Lespedea de piatră a fost un semn pe care acești păstori l-au înțeles: mieii erau hrăniți la iesle. Unii au devenit mai târziu mese de Paște. L-au recunoscut ei în pruncul Isus pe Mielul lui Dumnezeu care avea să spună mai târziu la ultima Sa cină pascală: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu” (Marcu 14:22)?
Când Îl accept pe Isus ca Mielul meu de Paște, El devine Eliberatorul meu. El mă conduce în exodul meu din întuneric și din tirania păcatului. El îmi oferă pâinea pe care să o mănânc la ieslea Sa. Acea lespede de piatră simbolizează Stânca mântuirii mele, tăria mea, turnul meu puternic, refugiul meu și fortăreața mea. „Binecuvântată să fie Stânca mea!” (Psalmii 18:46).
Rebecca Turner
