Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!”
Isaia 28:15
Isaia îi mustră pe urmașii lui Efraim pentru nelegiuirile lor. Unii se obișnuiesc așa de mult cu înșelăciunea încât minciuna devine un mod de a fi al lor și înșeală în mod voit. În astfel de oameni nu mai poți avea încredere. Există multe făpturi care își obțin hrana prin înșelăciune, dar una dintre cele mai ciudate este țestoasa matamata din râurile din nordul Americii de Sud.
Țestoasa matamata este o broască țestoasă cu gât ascuns. Numele i se trage de la faptul că, spre deosebire de celelalte țestoase care își pot retrage capul și gâtul în carapace, aceasta are un gât lung pe care și-l ascunde îndoindu-l în formă de s, pe o parte a carapacei.
Când matamata este amenințată de un dușman, se preface că e moartă, zăcând nemișcată cu capul atârnat și fălcile deschise. Matamata nu poate mușca pentru că are niște fălci cu o structură foarte slabă. Ea nu poate obține hrană prin nicio metodă directă.
Modalitatea prin care matamata își procură peștii pentru hrană este înșelăciunea. Pe marginea gâtului ei lung se găsesc niște franjuri care arată ca niște bucăți de vegetație care plutesc în apă. Țestoasa plutește în apă cu vârful nasului deasupra apei, iar restul gâtului și carapacei le ține țepene, ca o buturugă de lemn năpădită de plante acvatice. Când un pește neprevăzător se refugiază sub această „buturugă”, matamata își deschide brusc gura mare, înghițind peștele cu tot cu apă.
Uneori suntem ispitiți să profităm de alții, să lăsăm ca alții să facă treaba în locul nostru. Dar în continuare, Isaia scrie următoarele despre seminția lui Efraim: „Grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii.” (Isaia 28:17).
