Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.
Ioan 1:9
Ascultă ediția audio aici.
Nicio altă lumină nu a strălucit și nu va străluci vreodată asupra omului căzut, în afară de lumina care vine de la Hristos. Isus, Mântuitorul, este singura lumină care poate risipi întunericul unei lumi care zace în păcat. Despre Domnul Hristos este scris: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). Ucenicii puteau deveni purtători ai luminii numai primind viața Lui. Numai viața lui Hristos în suflet și iubirea Lui evidențiată în trăsăturile caracterului îi puteau face să fie lumina lumii.
În el însuși, omul nu deține nicio lumină proprie. Despărțiți de Hristos, suntem asemenea unei lumânări stinse, asemenea lunii ferite de lumina soarelui. Noi nu deținem nici măcar o singură rază de lumină pe care să o răspândim în întunericul lumii. Dar, când ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, când intrăm în legătură cu Domnul Hristos, întregul suflet radiază de strălucirea prezenței divine.
Urmașii lui Hristos trebuie să fie mai mult decât o lumină printre oameni. Ei sunt lumina întregii lumi. Tuturor celor ce poartă numele Lui, Domnul le spune: „Voi v-ați consacrat Mie, iar Eu v-am trimis în lume ca reprezentanți ai Mei.” Așa cum Tatăl L-a trimis pe Hristos în lume, tot astfel, declară El, „i-am trimis și Eu pe ei în lume” (Ioan 17:18). Așa cum Tatăl S-a făcut cunoscut prin Isus, tot așa Isus trebuie să Se facă cunoscut prin noi. Deși Mântuitorul nostru este Marea Sursă de lumină,nu uita, o, creștine, că El Se manifestă prin oameni! Binecuvântările lui Dumnezeu sunt oferite prin intermediul oamenilor. Domnul a venit în mod personal în lume ca Fiu al omului. Unită cu natura divină, natura umană trebuie să intre într-o legătură nemijlocită cu tot ce aparține naturii umane. Biserica lui Hristos, adică fiecare ucenic al Domnului în mod personal, constituie canalul hotărât de cer prin care Dumnezeu li Se revelează, li Se dezvăluie oamenilor. Îngerii slavei așteaptă să transmită prin tine lumina și puterea cerului pentru cei care sunt gata să moară. Oare instrumentul uman va eșua în îndeplinirea misiunii ce i-a fost încredințată? O, dacă el eșuează, în ce măsură mare e lumea privată de influența promisă! (…)
Dar Domnul Isus nu i-a îndemnat pe ucenici: „Străduiți-vă să vă faceți lumina să strălucească!” El le-a spus: „Să lumineze lumina voastră!” Dacă Hristos locuiește în inimă, lumina prezenței Sale nu poate fi ascunsă. Dacă aceia care se declară urmași ai lui Hristos nu sunt lumina lumii, aceasta se întâmplă pentru că puterea vitală i-a părăsit; dacă nu au nicio lumină de răspândit, înseamnă că nu au nicio legătură cu Sursa luminii. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 39–41)
Eu oare luminez? A cui cărare o va lumina Isus astăzi prin intermediul meu?
