Cel existent prin Sine însuși

Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt.” Ioan 8:58, BTF

Ascultă ediția audio aici.

Avraam a învățat de la Dumnezeu cea mai mare lecție dată vreodată muritorilor. Rugăciunea lui ca, înainte de a muri, să-L poată vedea pe Hristos a fost ascultată. L-a văzut pe Hristos, a văzut tot ce pot vedea muritorii și să trăiască. Prin consacrare deplină, el a fost în stare să înțeleagă viziunea despre Hristos ce i-a fost dată. I s-a arătat că, dându-L pe unicul Său Fiu spre a-i salva pe păcătoși de la ruina veșnică, Dumnezeu făcea un sacrificiu mai mare și mai minunat decât orice ar fi putut face oamenii vreodată.

Experiența lui Avraam a răspuns la întrebarea: „Cu ce voi întâmpina pe Domnul și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viței de un an? Dar primește Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?” (Mica 6:6,7).

Prin cuvintele lui Avraam: „Fiule (…), Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot” (Geneza 22:8) și prin măsurile luate de Dumnezeu pentru a pune o jertfă în locul lui Isaac se afirmă că niciun om nu poate face ispășire pentru sine. Sistemul păgân de jertfe era total inacceptabil la Dumnezeu. (…) Numai Fiul lui Dumnezeu poate să poarte vinovăția lumii.

Prin propria sa durere, Avraam a ajuns în stare să contemple misiunea de sacrificare a Mântuitorului. Dar copiii lui Israel nu aveau să înțeleagă ceva ce era așa de inadecvat inimii lor îngâmfate. Cuvintele lui Hristos cu privire la Avraam nu căpătau pentru ascultătorii Lui nicio semnificație adâncă. Fariseii vedeau în ele numai un motiv de șicană. Ei au răspuns cu dispreț, ca și cum ar fi vrut să dovedească faptul că Isus este fără minte: „N-ai nici cincizeci de ani și ai văzut pe Avraam?” Cu solemnă demnitate, Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte să fi fost Avraam: Eu sunt” (Ioan 8:58, BTF).

Tăcerea s-a așternut asupra vastei adunări. Numele lui Dumnezeu descoperit lui Moise pentru a exprima ideea prezenței veșnice fusese pretins de acest Învățător galileean, ca și când I-ar fi aparținut. El Se anunțase ca Cel Existent prin Sine Însuși, Cel ce fusese promis lui Israel, „a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (Mica 5:2). – Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 469, 470

Gândesc mai departe

Isus a văzut toate nevoile mele înainte de facerea lumii. Cum I-aș putea mulțumi astăzi pentru că m-a iubit de la întemeierea lumii?

Isus, nume mai presus de orice nume
Isus, nume mai presus de orice nume
Acest devoțional îți va face cunoștință cu Isus, în cazul în care nu L-ai întâlnit deja pe Cel care Și-a dat viața pentru tine. Dacă deja ai simțit atingerea iubitoare a Mântuitorului, avem certitudinea că această lectură zilnică îți va îmbogăți relația cu El. Faptul de a-L face cunoscut a fost marele puls al vieții și lucrării lui Ellen White. Rugăciunea noastră este ca această moștenire să fie transmisă mai departe prin intermediul tău, până când toți Îl vom striga pe nume pe Isus - nume mai presus de orice nume.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi
Articolul precedentA menyegzői ruha
Articolul următorObiceiul bunicii