Mustrarea nu dăunează acceptării

„Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7)

Ascultă ediția audio aici.

Generația de părinți postmoderniști este caracterizată de o permisivitate adesea exagerată față de comportamentul neacceptabil al copiilor. Psihologia dominantă este de a accepta necondiționat atitudinea celor mici ca nu cumva să le fie afectată mai târziu imaginea de sine. Astfel, cuvintele de mustrare sunt rare ca floarea-de-colț, iar copiii sunt încurajați să creadă că totul li se cuvine, că nu se dă nicio socoteală pentru comportamentul greșit, că toți cei care mustră sunt de modă veche.

Devenisem un adolescent avid după nou. Biblia, care îmi marcase atât de frumos copilăria, nu mai răspundea noilor nevoi. Nu eram pocăit, de aceea doream să cunosc și alte perspective. În curând, am intrat în anturaje vulgare și degradante.

Deoarece citisem Scriptura o lungă perioadă, ceilalți au observat că nu sunt ca ei. Nu știam să înjur, să mint, să dansez, să recunosc marii soliști de muzică ușoară și mi-a trebuit ceva timp să învăț toate acestea. Vizitele la bunica mea credincioasă s-au rărit invers proporțional cu creșterea derapajelor mele. Mă temeam de întrebarea ei clasică: „Pe unde ai mai umblat?” Nu puteam să o mint. Îi spuneam și își dădea repede seama că nu erau cărări curate. Cu un zâmbet neprefăcut și cu o duioasă grijă pentru direcția vieții mele, mă mustra mereu cu aceleași cuvinte ale Bibliei: „Copile, nu uita ce îți spun: ce seamănă omul, aceea va și secera!” Îmi trebuia o vreme să-mi eliberez mintea de această avertizare arzătoare. Într-un final, am cedat și am zis: „Bunica are dreptate!”

Bunica mă accepta cu dragoste, îi străluceau ochii când treceam pragul casei ei umile, avea cel mai bun compot pentru mine și cea mai gingașă grijă să mă facă fericit. Dar ea știa că mustrarea nu este antonimul acceptării.

Dragi părinți, nu ocoliți cuvintele de avertizare pentru copiii și tinerii din casele voastre! Veți secera cele mai mari bucurii când îi veți vedea că Îi dau dreptate lui Dumnezeu și fac legământ cu El. Chiar azi, semănați o avertizare cu blândețe și dragoste!

Provocare:

Ce lucru pe care îl fac copiii tăi ești convins că nu este bun? Roagă-te astăzi să ai putere să le spui cu blândețe că Dumnezeu vrea să le dea putere să renunțe la el!

Ilie Cristea
Conferința Transilvania de Nord

Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Rămâi TÂNĂR! Urmează-Mă!
Cât de bine ar fi dacă avantajele pe care le are fiecare vârstă ar fi puse împreună la lucru! Atunci, familia adventistă ar avea un impact semnificativ în societatea românească și în lume. Misiunea divină pentru zilele din urmă este ca inima părinților să se întoarcă spre copii și inima copiilor să fie în armonie cu a părinților lor (Maleahi 4:6). Așa vom putea pregăti calea pentru venirea Domnului Isus Hristos și nu vom obosi, pentru că „omul nostru dinăuntru se înnoiește” în fiecare zi de har.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video