De la Creațiune la Mântuire

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! (Psalmii 90:12)

Ascultă ediția audio aici.

În aceste ultime zile ale anului, este bine să medităm la semnificația biblică a timpului. Astfel vom putea privi în urmă și înainte cu înțelepciune și vom putea crea prezentul și viitorul. John Ruskin, scriitor, critic de artă și filozof englez, le spunea studenților săi că „fiecare zi este ca o viață în miniatură. Cine știe să trăiască în fiecare zi așa cum își dorește să arate viața lui va fi cel mai fericit.”

În accepțiunea biblică a timpului, Creațiunea este începutul temporal al lucrurilor. Reiese că ceea ce nu începe odată cu lucrurile create, odată cu timpul, aparține ordinii eternității. Astfel este Cuvântul, care exista deja cu Dumnezeu atunci când au fost create toate lucrurile.

Dumnezeu îi spune lui Adam: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:18). Așadar, păcatul a dat timpului o dimensiune dramatică, moartea, care este procesul invers creațiunii, degradarea către aneantizare. Odată cu moartea, timpul se oprește, existența conștientă dispare. Dar, în economia păcatului, timpul este și îmbătrânire, o pierdere treptată a vitalității, care culminează cu moartea. Se poate afirma, așadar, la scară individuală, că timpul este tiranul care ne duce de la leagăn la mormânt.

Creatorul intervine pentru a da timpului o nouă dimensiune. Dumnezeu transformă timpul, în mod iremediabil alterat, în timp de răscumpărare, în istoria mântuirii, în manifestare a harului Său salvator: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat” (Tit 2:11). Însuși Dumnezeu S-a întrupat, S-a supus tiraniei timpului, S-a făcut muritor pentru a ne elibera de păcat, pentru a birui moartea și a ne oferi veșnicia.

Între dimensiunea dramatică a timpului și cea salvatoare, Biblia vorbește despre timpul făgăduinței, timpul de așteptare mesianică, timpul de speranță, pentru Israel și pentru biserică: „Și ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:12-13). Această așteptare adaugă o dimensiune suplimentară: timpul de pregătire, de pocăință și de convertire, timpul mântuirii personale. „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2). Timpul unei oportunități unice pe care trebuie să o luăm în mod serios în considerare: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii” (Evrei 3:15).

Să ne ajute Domnul astăzi să ne administrăm bine viața.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentNoapte de vis
Articolul următorFăgăduința pentru azi – 29 decembrie