S-a isprăvit

Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. (Ioan 19:30)

Ascultă ediția audio aici.

Luca și Ioan sunt singurii care descriu momentul precis al morții lui Isus. Cele două versiuni ale lor coincid și arată că Domnul Și-a dat duhul. Ioan adaugă o scurtă propoziție a lui Isus: „S-a isprăvit!”, propoziție care a căpătat o semnificație profundă în biserica primară, din moment ce Ioan și-a scris evanghelia la sfârșitul primului secol. A șasea rostire a lui Isus pe cruce, la fel ca ultimele patru dintre cele rostite deja, are legătură cu lucrarea Sa de mântuire. Semnificația multiplă a verbului folosit aici poate fi „a executa”, „a împlini”, „a înfăptui”, „a termina”, „a plăti”. Despre ce este vorba? Este vorba despre mântuirea lumii, despre salvarea omenirii. Suferințele și moartea Sa au permis omului păcătos să beneficieze de îndreptățire și viață veșnică.

În rugăciunea preoțească, Hristos spusese Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17:4). În momentul morții Sale, a confirmat cu un strigăt de victorie că această lucrare s-a terminat. Planul de mântuire, conceput înainte de crearea lumii, a fost înfăptuit. Prezicerile profeților mesianici s-au împlinit. Răscumpărarea pentru eliberarea omului de jugul păcatului a fost plătită. Obiectivul întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost atins. Moartea lui Hristos pe cruce nu a reprezentat eșecul slujirii Sale pe acest pământ; El nu a cedat cruzimii, patimilor și urii celor care L-au crucificat. Moartea Sa a fost, fără îndoială, o victorie. Strigătul final care a răsunat pe Calvar s-a răspândit în lume și în ceruri pentru totdeauna. „S-a isprăvit!” este un strigăt de revendicare a victoriei. „Domnul Isus nu Și-a încheiat viața până când n-a adus la îndeplinire lucrarea pe care a venit s-o facă. […] Atât pentru îngeri, cât și pentru lumile necăzute în păcat, strigătul „S-a sfârșit” a avut o profundă semnificație. Pentru ei, ca și pentru noi, marea lucrare de răscumpărare fusese înfăptuită. Împreună cu noi, ei se împărtășesc din roadele biruinței lui Hristos. […] Satana a văzut că masca sa a fost smulsă. Guvernarea sa fusese descoperită înaintea îngerilor necăzuți și înaintea universului ceresc. El se descoperise ca ucigaș […] și pierduse cu totul simpatia ființelor cerești” (Hristos, Lumina lumii, pp. 659, 662). Așa cum Isus Și-a dus lucrarea la bun sfârșit, să luăm și noi astăzi decizia de a îndeplini misiunea pe care El o are pentru noi.

Carlos Puyol Buil
Carlos Puyol Buil
Predicator puternic, scriitor prolific și un om cu o credință puternică. Adăugat la aceasta bunătate creștină, smerenie și o minte interesantă și îl aveți pe Carlos Puyol Buil. Născut în Spania, Carlos a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial. Dictatura politică, greutățile economice și foarte puținele oportunități au format în zilele sale de tinerețe un spirit nonconformist, cu viziune pentru un viitor mai bun. Cartea „Dar este un Dumnezeu în ceruri” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentSinguri acasă?
Articolul următorDrumul spre Emaus