Dar tu, Belşaţar, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. (Daniel 5:22)
La fel ca mulţi alţii, Belşaţar, ultimul împărat al Imperiului Babilonian, în ciuda ocaziilor pe care le-a avut de a cunoaşte voia lui Dumnezeu, a lăsat ca iubirea de plăceri să şteargă lecţiile pe care nu trebuia să le uite niciodată. Mai mult, a dispreţuit lecţiile de viaţă pe care bunicul său, Nebucadneţar, le câştigase cu preţul umilinţei şi al suferinţei.
Într-o zi, Belşaţar a dat un ospăţ. În timpul petrecerii, a poruncit să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care le luase Nebucadneţar de la Templul din Ierusalim. El şi mai-marii săi au început să bea vin cu acele vase sfinte. Belşaţar nu ştia că un Observator divin era de faţă la petrecerea lui. „În curând, Oaspetele neinvitat Şi-a făcut simţită prezenţa. Când petrecerea era în toi, a apărut o mână şi a scris pe zidurile palatului litere care străluceau ca focul. Petrecerea îngâmfată s-a potolit îndată, când bărbaţii şi femeile, cuprinşi de o groază de nedescris, priveau mâna care scria încet literele misterioase. Pe dinaintea lor treceau, ca într-o privelişte panoramică, faptele lor nelegiuite. Belşaţar era cel mai îngrozit dintre toţi.” (Profeţi şi regi, ed. 2016, p. 363)
Disperat, Belşaţar a dat poruncă să i se traducă scrierea. Inspirat de Dumnezeu, Daniel a tradus-o: „«Numărat, numărat, cântărit şi împărţit.» Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor şi perşilor!” Chiar în noaptea aceea, sentinţa rostită de Dumnezeu a fost adusă la îndeplinire.
Asemenea lui Belşaţar, fiecare dintre noi va fi cântărit în balanţa cerului. Este sigur lucrul acesta! Şi ziua aceasta se apropie cu repeziciune! Nimic nu va scăpa de cântarul cerului: nici faptele, nici vorbele pe care le-am rostit şi nici chiar gândurile ascunse ale inimii. În ziua aceea, nimic din ceea ce astăzi influenţează o evaluare umană nu va putea să influenţeze evaluarea făcută de Dumnezeu. De ce? Pentru că ceea ce contează cu adevărat este „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui” (Filipeni 3:10).
Gheorghe Julien, pastor, Conferinţa Oltenia
