Dragă prietene,

Era o zi tomnatică… o zi ce mi-a rămas profund în suflet. Toți AMiCUȘii din țară plecam la Festivalul de Creație. Am hotărât să ne strângem un grup de prieteni și să mergem împreună la Cluj. Trenul de Iași se pregătea să plece la primele ore ale dimineții.

Tocmai ce ne așezaserăm comod pe scaune, când, uitându-mă printre rânduri, observ cu stupoare lipsa unuia dintre noi: pianista noastră era de negăsit. După telefoane și discuții, aflu că nu a reușit să se trezească, că nu ajunge la timp și poate – dacă reușim – ar fi o idee bună să încercăm să oprim trenul pentru ea. Controlorii refuză însă categoric rugămintea noastră de a amâna plecarea trenului, așa că m-am găsit în situația de a încerca să găsesc o altă soluție în puținele minute care mai rămăseseră. După rugăminți din suflet, auzim prin stație anunțul doamnei impiegat: Trenul Iași-Timișoara va pleca cu o ușoară întârziere. O bucurie imensă s-a transpus în zâmbetul care mi-a revenit pe chip.

În discuția cu doamna, i-am povestit despre plecarea noastră, despre cât de importantă este pentru noi prietena noastră, pianista, fără de care corul nu poate cânta… Gestul dumneaei m-a surprins. Cred că, dacă majoritatea oamenilor ar avea un asemenea caracter, am trăi într-o lume mai bună. I-am spus cu bucurie înainte să ne despărțim: Domnul Isus vine curând! Trebuie să ne găsească în tren, pregătiți de plecare!

Cu lacrimi în ochi, pe drum, nu conteneam să mulțumesc Cerului pentru minunea pe care o făcuse și pentru că încă o dată mă folosise în scopul dorit de El. 

Astăzi, Isus vrea să te folosească și pe tine. Aleargă spre El, spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus! (Filipeni 3:14) Curând, apare în stația ta. Grăbește-te să pornești cu El în cea mai frumoasă călătorie a vieții tale – veșnicia!

Cu prietenie, Andreea Pleșciuc
AMiCUS Iași