Dragă prietene,
Sper că această scrisoare te găsește bine. Îți scriu aceste gânduri pentru că știu că, în ultima perioadă și în urma celor întâmplate, inima ta este foarte încercată și deznădăjduită.
Hai să îți povestesc ceva.
Îți amintești scurta noastră excursie în Apuseni? Era prima zi și vremea nu ținea deloc cu noi. Era o zi ploioasă, umblasem deja destul de mult și îmi amintesc perfect că, la un moment dat, a venit o ceață atât de deasă, că nu mai puteam vedea semnele de pe traseu. Și totuși, noi, în încăpățânarea noastră, am continuat să înaintăm, neștiind încotro ne îndreptăm. Știu că nu trecuse mult până să ne dăm seama că ne-am pierdut. Oricât de mult încercam să căutăm marcajul traseului, nu puteam găsi nimic. Ne-a cuprins spaima, gândurile și deznădejdea. Dar, în deznădejdea noastră, am cerut ajutorul lui Dumnezeu și ceața s-a ridicat și un om a apărut și ne-a condus înapoi pe traseu.
Te întrebi poate de ce îți spun acum această poveste. Poate că tu ești deznădăjduit și nu mai găsești nicio scăpare. Dar ai uitat că avem un Dumnezeu mare, un Dumnezeu ce Își păstrează promisiunile?
Pune-ți încrederea în El și, îndemnându-te să îți îndrepți gândurile spre Dumnezeu, adu-ți aminte de promisiunea Lui: Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. (Matei 28:20)
Ai grijă de tine și de sufletul tău, dragul meu prieten, și nu uita că Dumnezeu Își ține promisiunile!
Cu prietenie, Beniamin Pașca
AMiCUS Cluj
