Dragă prietene,
Cel mai scurt verset din Biblie se găsește în Evanghelia după Ioan 11:35 – Isus plângea. Am auzit adesea vorbindu-se despre acest text, însă recent am descoperit un lucru foarte interesant. Cuvântul folosit pentru a descrie plânsul lui Isus e diferit de cuvântul folosit cu două versete mai înainte pentru a descrie plânsul Mariei sau plânsul celor adunați împreună cu ea pentru doliu (Ioan 11:33). Plânsul lor e plâns amar, plânsul suferinței neputincioase. Însă, pentru a descrie plânsul lui Isus, evanghelistul alege să folosească un verb întâlnit numai aici în Noul Testament, care se poate traduce prin Isus a lăcrimat sau lui Isus au început să Îi curgă lacrimi.
Termenul indică vărsarea liniștită de lacrimi (the calm shedding of tears). Isus este conștient de puterea pe care o va exercita în curând, dar este conștient și de inimile în suferință care Îl însoțesc. Empatizarea cu suferința umană face parte din natura Sa în aceeași măsură ca puterea divină.
Este normal să plângem. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu ne-a oferit lacrimile, care să exprime ceea ce, de multe ori, cuvintele nu pot. Lacrimile liniștesc sufletul. Însă, chiar atunci când plângem, putem plânge ca Isus: plini de convingere că toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu, că există speranță în orice situație imposibilă, că, în final, totul se va încheia cu bine. Iar dacă nu s-a încheiat cu bine, înseamnă că nu e finalul.
Cu prietenie, Dani Tudorie
Asociația Adventus
