Dumnezeu este în mijlocul ei (cetății): ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
Psalmii 46:5
Crepusculul dinspre noapte înspre zi este unul dintre cele mai grele momente pentru cei care veghează, lucrează sau conduc un autovehicul pe timp de noapte. Oboseala își spune cuvântul. Răbdarea ajunge la capăt. Încordarea devine epuizantă. Somnul poate veni dintr-o clipă în alta, cu efecte catastrofale. Dar sentimentul că misiunea se apropie de împlinire poate compensa o bună parte dintre inconvenientele apărute odată cu revărsatul zorilor. Speranța unei noi zile îi umple pe veghetori cu o nouă energie a slujirii.
Cetatea lui Dumnezeu este sub protecția și apărarea Lui chiar și în cele mai dificile momente, cum ar fi revărsatul zorilor, când vigilența celor de veghe este scăzută. Atunci Dumnezeu este în mijlocul cetății Sale pentru a-i conferi siguranță și stabilitate. Oștile celui rău, care împresoară cetatea și sunt pregătite pentru ultimul asalt asupra unei minorități – care dintotdeauna i-a supărat pe Satana și ai săi –, se mișcă în dispozitiv de atac. Întreaga tehnică ofensivă este pusă în acțiune pentru a face zidurile să cadă și porțile să fie forțate pentru năvălirea înăuntru peste cei sfinți, lipsiți de apărare.
Peste încordarea finală se revarsă zorii Zilei Domnului. Slava Mielului începe să crească odată cu lumina Zilei celei Mari. Elanul și dârzenia combatanților din afara zidurilor crește și scade în același timp. Însuși geniul răului, care se află la comandă, este în cumpănă și nu știe ce să mai facă. În cele din urmă cedează și, în fața slavei lui Dumnezeu ajunsă la paroxism, își pleacă fruntea în semn de capitulare înaintea bunătății și iubirii lui Dumnezeu. Apoi, după un intermezzo al eradicării răului cu rădăcini și ramuri cu tot, un nou puls de armonie umple zorii cei veșnici ai salvării divine.
De care parte a zidurilor cetății lui Dumnezeu mă voi afla în revărsatul zorilor veșnici?
