REZONANȚĂ

Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.”
Exodul 15:21

Rezonanța are loc atunci când două sau mai multe elemente pot să vibreze împreună pe aceeași lungime de undă sau pe lungimi armonice. Rezonanța este o armonie care se poate stabili între oameni și între obiecte sau între obiecte și oameni. Atunci când inimile mai multor oameni intră în rezonanță unele cu altele, rezultatul este o armonie înălțătoare și plină de măreție.

Martori la minunile cu care Dumnezeu a încercat Egiptul și apoi martori la puterea prin care tot El i-a trecut prin Marea Roșie, israeliții au început să cânte o laudă spontană.

Cuvintele veneau parcă dintr-un izvor cunoscut și limpede și parcă le știau dintotdeauna. Faptele și lucrările lui Dumnezeu pe care le descriau versurile lor erau evidente; nici nu aveau nevoie să-i învețe cineva să le spună. Un anumit duh de inspirație colectivă acționa printre cei salvați de Domnul.

Bărbații lui Israel se întreceau în a-L lăuda pe Dumnezeu pentru puterea și credincioșia Sa, iar femeile, la inițiativa și sub conducerea Mariei, sora lui Moise și Aaron, întregeau armonia, care se înălța până la cer. Cele două formații se aflau în rezonanță artistică și emoțională, spre slava lui Dumnezeu și a lucrărilor Sale. Poporul ales se afla într-un moment sublim al istoriei lui, moment care ar fi trebuit să creeze mutații permanente în conștiința lui colectivă, care să-l facă să rămână dedicat fără rezerve numai lui Dumnezeu.

Dar momentele de triumf de pe acest pământ sunt de scurtă durată și se uită repede. Armonia se risipește curând dacă nu este întreținută cu zel.

Care sunt lucrurile din viața mea cu care intru cel mai ușor în rezonanță? Încotro și spre cine se îndreaptă armonia astfel creată?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor