Atunci, diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.
Matei 4:11
Confruntarea din pustiu de după botez a însemnat o experiență traumatică pentru Învățătorul oamenilor. Pe lângă seriozitatea și semnificația cosmică a luptei spirituale, pe care o trecuse cu bine, mai era și starea fizică de extenuare și stres extrem produs de postul ajuns la 40 de zile. Lăsat doar în puterea naturii Sale umane, Isus nu mai putea face față. În acest context li se permite îngerilor să intervină. Ei așteptau cu o nerăbdare greu de imaginat finalul acestei partide din marea luptă și tresăreau la fiecare nouă etapă a confruntării.
Acum, primind permisiunea să intervină, îngerii acționau cu cea mai mare atenție și responsabilitate. Misiunea lor era aceea de a-L asista pe Fiul lui Dumnezeu – ieșit învingător, dar epuizat – să-Și revină din starea de burnout. Fizicul și psihicul Domnului lor aveau nevoie de resuscitare și revigorare. Sub acțiunea calificată a îngerilor, Maestrul lor începea să-Și revină și să Se regăsească.
Pe măsură ce lucrurile reintrau în normal, funcțiile fizice și cele sufletești erau restabilite și El Își putea continua misiunea răscumpărătoare. Regăsindu-Se, era din nou în formă, deși urmele marii confruntări I se mai vedeau încă pe fața sfântă, strălucind de o bucurie evidentă.
Când Ioan Botezătorul L-a văzut venind, intuiția sa luminată de Duhul Sfânt l-a făcut să exclame în auzul ucenicilor lui și al celor adunați acolo: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29).
Isus Însuși era gata să-Și adune primii ucenici. Era complet refăcut.
Când am nevoie de refacere și revenire, care sunt elementele care mă ajută cel mai bine să mă regăsesc?
